Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
Comportamentul a urmat raţiunea, în sensul că oamenii au început să cumpere numai astfel de
produse. Mai rămâneau simţămintele. Pentru cei neobişnuiţi, gustul noilor alimente părea fad.
Treptat însă, gustul s-a adaptat, conformându-se raţiunii şi comportamentului. După câteva
luni, consumatorii chiar nu mai suportă gustul bucatelor tradiţionale, care li se par infernal de
grase, spre exemplu.
În concluzie trebuie subliniat încă o dată faptul că, datorită fenomenului de disonanţă
cognitivă, obţinerea controlului total asupra individului nu este neapărat condiţionată de
exercitarea presiunilor, cu aceeaşi intensitate, şi asupra gândirii individului, şi asupra
sentimentelor lui, şi asupra comportamentului său. În funcţie de scopul urmărit, manipulatorii
pot acţiona, în principal, numai asupra uneia dintre cele trei componente ale identităţii
individului, celelalte două modificându-se de la sine în funcţie de cea deja schimbată. Cu alte
cuvinte, artizanii manipulării provoacă în mod deliberat disonanţe cognitive, pentru a face
mult mai eficient şi mai rapid procesul de influenţare.
Având în vedere importanţa fenomenului de disonanţă, să analizăm pe rând cei trei piloni
pe care se bazează controlul total asupra individului: controlul comportamentului, controlul
gândirii şi controlul emoţiilor.
Controlul comportamentului este determinat de controlul realităţii fizice în care trăieşte
individul. În această idee, artizanii manipulării au în vedere tipul de locuinţă a individului,
felul în care acesta se îmbracă, numărul mediu al orelor de somn, alimentaţia, felul muncii pe
care o prestează, ritualurile şi obiceiurile sale şi, în general, toate acţiunile lui.
Primul pas îl constituie instituirea unui program zilnic foarte strict, valabil pentru toţi
membrii grupului social (cetăţeni obişnuiţi din societăţile guvernate de ideologii totalitare,
membri ai unor secte, indivizi aflaţi în captivitate etc). În fiecare zi, un important interval de
timp este dedicat activităţilor de îndoctrinare şi îndeplinirii unor ritualuri. În acelaşi timp
fiecărui individ i se dau sarcini specifice, a căror rezolvare îi ocupă cea mai mare parte a
timpului. În societăţile totalitare şi în cadrul sectelor distructive, omul are întotdeauna ceva de
făcut. El nu se poate substitui regulilor deoarece ştie că este pasibil de pedeapsă.
În unele sisteme sociale ca şi în sectele extremiste, indivizii sunt aduşi până în faza unei
dependenţe totale faţă de lideri. Ei trebuie să ceară permisiunea pentru absolut orice. Trebuie
să ceară bani pentru autobuz, pentru haine, pentru a putea da un telefon unor rude sau
cunoştinţe, pentru a se duce la doctor ş.a.m.d. Fiecare oră din viaţă este destinată pentru ceva
anume, conform indicaţiilor liderilor sau cu aprobarea acestora. Pentru a fi exclusă orice
manifestare de insubordonare, indivizii sunt aduşi în starea de dependenţă financiară totală
faţă de liderul de grup sau faţă de sistem. Nesupunându-se ordinelor şi regulamentelor, ei nu
mai au şanse de supravieţuire fizică.
În Albania lui Enver Hogea, spre exemplu, oamenii ajunseseră la o dependenţă totală faţă
de conducătorii regimului. Pentru a avea dreptul să primească un aparat de radio, trebuia să se
înscrie pe liste la serviciu şi să dovedească un comportament "exemplar" în muncă şi viaţă.
După ani întregi de demonstrare a loialităţii faţă de regim puteau primi chiar şi aprobarea de
a-şi cumpăra o bicicletă sau, culmea luxului, un televizor. Locuitorii obişnuiţi ai blocurilor din
Tirana nu aveau încălzire, nici bucătării în apartamente. Existau bucătării comune, pe stradă,
iar femeile erau obligate să meargă acolo pentru a găti. În Albania nu existau autoturisme,
77