Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
În general, când simţim că în adâncul sufletului nostru persistă o nemulţumire (semn al
disonanţei cognitive), înseamnă că este momentul unei analize "la rece" a situaţiei în care ne
aflăm, pentru a lua cât de repede posibil o decizie în privinţa viitorului. Neglijarea acestor
nemulţumiri interne, ignorarea lor conform principiului "lasă că trece" ne pot duce uneori în
situaţii ce par fără scăpare. În fond, libertatea de opţiune, în adevăratul sens al cuvântului,
impune mai întâi analiza obiectivă a situaţiei, pentru ca abia după aceea să fie căutată soluţia
optimă.
Alternând trăirile intense cu momentele de detaşare destinate analizelor, ne putem
dezvolta un anume scepticism şi un simţ critic în măsură să ne ofere posibilitatea de a depista
la timp influenţele nedorite cărora le suntem supuşi.
Observarea normalităţii aparente
Cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazează pe crearea unei aparenţe de
normalitate. Pentru a avea succes, agenţii de influenţă trebuie să acţioneze în aşa fel încât să
nu atragă atenţia celor din jur. Raportându-ne la subcapitolul precedent, ei sunt foarte atenţi să
nu le dea ocazia celorlalţi de a observa că "nu se potriveşte ceva". Cerşetorii, chiar şi când
venitul lor lunar îl depăşeşte de câteva ori pe cel mediu pe economie, se îmbracă întotdeauna
în zdrenţe, umblă murdari, îşi pun în evidenţă rănile (de multe ori intenţionat) pentru a stârni
mila trecătorilor. Marii escroci se îmbracă întotdeauna elegant, folosesc un limbaj elevat, se
comportă aidoma oamenilor de afaceri veritabili. De multe ori, potenţialele victime nici nu
mai verifică identitatea celor cu care stau de vorbă de teamă să nu-i "ofenseze". Întotdeauna
cei care îşi asumă o altă identitate încearcă să se comporte, să vorbească, să se îmbrace
precum cei pe care îi imită, pentru ca potenţialelor victime să le fie indus sentimentul de
normalitate menit să adoarmă vigilenţa.
Comportamentul civilizat, respectul şi sentimentele de prietenie faţă de cei din jur nu sunt
echivalente cu a le acorda, necondiţionat, o încredere absolută. Întotdeauna, un minim simţ
critic este bine venit. Chiar şi cei mai apropiaţi nouă tind, uneori, să ne exploateze slăbiciunile
pentru a-şi satisface un interes, sau cum spun bătrânii, încearcă "să ne apuce un deget, pentru
a ne lua toată mâna".
La nivel macrosocial, toate regimurile, indiferent de ce orientare ar fi acestea, încearcă să
inducă oamenilor obişnuiţi sentimentul de normalitate, în măsură să justifice acţiunile
guvernamentale şi să confere un spor de autoritate suprastructurii. Acest lucru se realizează, în
principal, prin controlul informaţiilor, în anii cincizeci, guvernul Statelor Unite a refuzat să
avertizeze cetăţenii din Nevada asupra pericolului căderilor radioactive produse în urma
testelor nucleare. Oamenii au crezut în starea de formalitate" şi nu şi-au părăsit aşezările,
pentru ca abia mult mai târziu să fie dezvăluită incidenţa crescută a cazurilor de cancer din
Nevada.
În cazul accidentului nuclear de la Cemobîl, autorităţile au refuzat să ofere informaţii
opiniei publice, iar când dezastrul nu a mai putut fi ascuns, au încercat să-l minimalizeze cât
de mult posibil. Echipele de intervenţie nu au fost avertizate asupra pericolului real la care se
expun, locuitorii din împrejurimi au fost liniştiţi cu comunicate false, iar după zece ani s-a
dovedit că mii de oameni au murit nevinovaţi, în chinuri groaznice, tocmai din dorinţa
guvernului de a păstra aparenţa de "normalitate", pentru a nu-şi şifona "imaginea".
113