Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
Conducătorii ştiu că nu pot comanda gândurile ascunse ale indivizilor. Însă ei ştiu foarte
bine cum să le comande comportamentul, pentru ca gândirea şi emoţiile să se conformeze de
la sine acestuia.
Controlul gândirii presupune îndoctrinarea indivizilor atât de profund, încât ei să accepte
necondiţionat ideologia grupului, să adopte în mod firesc noul limbaj şi să îşi formeze reflexul
de a respinge instinctiv orice "gând perturbator". Pentru a deveni un "bun" membru al
respectivului grup social, individul ajunge să îsj manipuleze singur propria sa gândire.
În sistemele totalitare, oamenii sunt aduşi în situaţia de a crede că ideologia propagată de
conducători reprezintă "adevărul absolut", singura interpretare corectă a realităţii. Doctrina şi
întregul păienjeniş de legi şi regulamente ale sistemelor totalitare nu se axează doar pe
filtrarea informaţiilor culese de individ din exterior, ci mai ales au în vedere crearea unui
sistem de gândire prin care individul însuşi să selecteze şi să interpreteze informaţiile în
sensul dorit de lideri.
Îndoctrinarea, pentru a fi cât mai eficientă, trebuie să se bazeze pe simplicitate.
Individului i se anulează posibilitatea de a judeca înprorunzime, de a interpreta situaţiile
sociale, în special prin împărţirea tuturor fenomenelor în "bune" şi "rele". Nuanţele sunt
excluse. În acest sens, lozinca: Cine nu este cu noi, este împotriva noastră separă dintr-o dată
societatea, lumea exterioară, în "buni" şi "răi", în oameni care gândesc "corect" şi inamici cu
"mentalităţi învechite". Delimitarea dintre cele două categorii este strictă şi nu acceptă nici o
derogare, nici o interpretare. Pentru a da măsura lucrurilor "corecte", tot ce este "bun" şi
permis se regăseşte în imaginea conducătorului. Tot ce este "rău" provine din afară.
Mai mult, toate sistemele totalitare susţin că doctrina lor este riguros fundamentată din
punct de vedere ştiinţific. Este, de fapt, singura "valabilă", singura "adevărată". Din acest
motiv, indivizilor le este inoculată ideea de a nu se mai gândi la asemenea lucruri, "deja
verificate", pentru că ideologii sistemului au avut grijă să gândească pentru ei şi să le asigure
integrarea în "cea mai bună dintre lumi".
Conducătorii unui sistem totalitar creează întotdeauna un limbaj propriu grupului, alcătuit
din cuvinte şi expresii specifice, pentru că limbajul pune la dispoziţia gândirii simbolurile cu
care aceasta operează. Controlând limbajul, se poate controla gândirea. Majoritatea
situaţiilor ce ar necesita analize complexe pentru a fi înţelese în esenţă de oamenii obişnuiţi
sunt condensate, etichetate şi reduse la simple clişee verbale, ce atrag după ele formarea unor
clişee de gândire.
Spre exemplu, în secta lui Moon, atunci când un membru are dificultăţi în a se înţelege cu
un altul, situat fie deasupra, fie dedesubtul său în ierarhia grupului, conflictul este calificat
drept "problema Cain-Abel". Această etichetare induce imediat în mintea adepţilor şi modul
de rezolvare a conflictului: Cain trebuie să i se supună lui Abel şi să-l urmeze, nu să-l ucidă,
aşa cum s-a întâmplat în episodul descris de Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, cel situat pe
o treaptă ierarhică superioară are întotdeauna dreptate. În acest mod conflictul este dezamorsat
pe loc. Încercarea vreunui adept de a gândi altfel este calificată imediat drept supunere faţă de
dorinţa Diavolului de a-l pune pe Cain-cel-rău mai presus de Abel-cel-bun. Acest clişeu
verbal şi de gândire îi împiedică pe adepţi să judece actele şi eventualele greşeli ale
conducătorilor. Pentru că liderul acţionează întotdeauna corect şi, chiar dacă deciziile lui par
uneori bizare, el ştie foarte bine ce face.
Clişeele verbale şi, mai apoi, cele de gândire au rolul de a-i separa net pe membrii
grupului de restul lumii. Acest lucru este vizibil mai ales în cadrul unor secte, al căror sistem
80