Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
"priză" directă cu mulţimea. Aflat de unul singur în faţa microfonului, s-a bâlbâit. Dar
Goebbels a remediat imediat situaţia. La următoarele emisii a umplut studioul cu oameni.
Pe lângă stimularea producţiei de radiouri, Joseph Goebbels a iniţiat şi un vast program
de audiţii în comun, convins fiind că efectul discursurilor este cu atât mai mare, cu cât
mulţimea adunată într-un loc, să le asculte, este mai mare. Nenumărate difuzoare au fost
instalate pe stâlpii de telegraf din intersecţii, în fabrici, magazine, birouri, berării şi în alte
locuri publice. În timpul programelor importante, se ordona încetarea lucrului, astfel încât
oamenii să poată auzi emisiunile. Mii de gardieni ai radiourilor publice se ocupau de
organizarea grupurilor de ascultători, îşi notau preferinţele oamenilor şi raportau conştiincios
orice eventuală nemulţumire legată de faptul că emisiunile durau prea mult.
În scurt timp, circa un sfert din cele nouăsprezece ore de emisie zilnică erau dedicate
cuvântărilor şi comentariilor cu conotaţie clar propagandistică. Restul programului cuprindea
ştiri (dintre cele furnizate de agenţia naţională, aflată şi ea sub totalul control al lui Goebbels)
şi muzică. În general muzică simfonică, opere de Beethoven şi Wagner, marşuri, dar şi
muzică populară ori valsuri. Goebbels era foarte atent ca ascultătorii să nu se plictisească şi să
închidă radioul, de aceea urmărea cu grijă programele şi intervenea ori de câte ori considera
că era cazul.
Însă, cu toată preocuparea pentru a subordona presa scrisă şi radioul, adevărata obsesie a
lui Joseph Goebbels o constituia cinematografia. În fiecare din cele trei case ale sale avea câte
un aparat de proiecţie şi îşi făcea timp să vadă cel puţin un film pe zi, chiar şi atunci când era
extrem de ocupat. Pelicula lui preferată era Pe aripile vântului, dar a urmărit de mai multe ori
şi Nimic nou pe Frontul de Vest pentru a-i studia modalităţile de transmitere a mesajului
pacifist, din cauza căruia a fost interzis în Germania acelor ani.
Goebbels a înţeles că filmul, prin calităţile sale vizuale, mergând direct la sufletul
spectatorilor, poate deveni un mijloc de propagandă extrem de inteligent şi eficace. Singurul
său regret era acela că foarte mulţi dintre actorii şi regizorii talentaţi ai Germaniei au plecat
spre Hollywood sau spre alte capitale ale filmului din cauză că aveau evrei printre strămoşi,
iar persecuţiile antisemite căpătau tot mai multă amploare. Goebbels a încercat să-l convingă
pe Fritz Lang, autorul celebrului Metropolis, să facă filme pentru nazişti, chiar dacă originea
sa era evreiască. Lang i-a cerut un răgaz de gândire de douăzeci şi patru de ore şi în aceeaşi
noapte a părăsit Germania cu trenul de Paris. Un alt actor renumit al timpului, Leo Russ, tot
evreu, a fugit la Viena, şi-a vopsit părul şi barba în blond, şi, sub un alt nume, s-a specializat
în roluri de arieni, spre mândria criticilor de film nazişti din capitala austriacă. Abia mai târziu
şi-a declinat adevărata identitate şi s-a îndreptat spre Hollywood unde a început să lucreze
pentru Metro Goldwyn Mayer.
Pentru a împiedica exodul acesta, Goebbels le-a promis realizatorilor de filme o libertate
mult mai mare decât cea dată editorilor şi celor de la radio. Dar promisiunea nu a ţinut prea
mult. Prin Ministerul Propagandei şi prin Camera de Cultură, Goebbels le-a impus
producătorilor să-i prezinte spre aprobare fiecare scenariu, apoi a început chiar el să decidă ce
peliculă trebuie filmată, ce scene trebuie refăcute sau scoase din film, ce actori să interpreteze
rolurile. În 1937, patru dintre cele mai cunoscute studiouri de film germane au intrat în
proprietatea Ministerului Propagandei, iar puterea lui Goebbels a crescut şi pentru faptul că el
putea finanţa diverse pelicule sau putea excepta încasările de la impozitare pe motiv că filmul
are o "valoare politică şi estetică specială".
Joseph Goebbels viziona fiecare film produs în Germania, de la scurtele documentare
educative până la peliculele artistice de lungmetraj. În mod surprinzător, acestea din urmă nu
57