Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
Un alt exemplu care demonstrează cât de puternică, dar şi subtilă, este influenţa regulilor
grupului asupra individului îl reprezintă unul dintre episoadele îndrăgitului serial de
televiziune Camera ascunsă. Organizatorii au trimis un grup de câţiva cetăţeni să intre în
liftul unei instituţii şi să-l ocupe în aşa fel încât să nu mai fie loc înăuntru decât pentru o
singură persoană, apoi să stea cu spatele la uşă pe tot timpul deplasării ascensorului. După
terminarea aranjamentului, camera ascunsă a înregistrat comportamentul indivizilor inocenţi,
care intrau în lift, alături de grupul manipulatorilor.
La început, fiecare "victimă" era vizibil surprinsă de comportamentul neobişnuit al celor
dinăuntru, manifesta o stare accentuată de disconfort, se agita, încerca să rămână, totuşi, cu
faţa la uşă, apoi se întorcea într-o parte, tot mai mult, iar la destinaţie era aproape întotdeauna
cu spatele la uşă, la fel cu toţi ceilalţi. Într-un singur caz, un tânăr s-a agitat permanent, dar a
rezistat eroic tentaţiei de a se supune regulii de grup. După ce a ieşit din ascensor, starea de
tensiune îi era atât de mare, încât a simţit nevoia să-şi aprindă imediat o ţigară.
În privinţa supunerii faţă de autorităţi, cele mai elocvente sunt experimentele lui Stanley
Milgram, ce au fost descrise pe larg în capitolul dedicat clasificării manipulărilor. Ca o
concluzie importantă a studiilor sale, nu trebuie uitat că Milgram scria: Esenţa supunerii
constă în faptul că o persoană ajunge să se considere pe sine însăşi ca fiind un instrument al
îndeplinirii dorinţelor şi ordinelor unei alte persoane şi, ca urmare, nu se mai consideră
responsabilă pentru propriile sale acţiuni.
În capitolul dedicat sistemelor totalitare au fost descrise pe larg cele opt căi majore de
manipulare a individului şi, în ultimă instanţă, a maselor, pentru obţinerea unui control total
asupra acestora. Cele opt tehnici urmăresc declanşarea şi amplificarea procesului de
influenţare, cu cele trei scopuri principale ale acestuia, deja descrise anterior: modificarea
comportamentului, integrarea individului în grup (cufundarea în anonimat) şi supunerea
necondiţionată faţă de autorităţi.
Efectele acestui proces de influenţare se concretizează, treptat, în supunerea totală a
individului, deoarece manipulatorii ajung în cele din urmă să-i controleze şi comportamentul,
şi gândirea, şi sentimentele.
Înainte de analizarea celor trei componente ale recreării complete a individului: controlul
comportamentului, controlul gândirii şi controlul sentimentelor, este necesară introducerea
unui nou concept, anume disonanţa cognitivăJ
În 1957, Leon Festinger a făcut cunoscute rezultatele unor studii ale sale bazate pe
conflictul interior ce apare atunci când un raţionament, o trăire sau un act de comportament
vine în contradicţie cu celelalte două. Identitatea unui individ este alcătuită din împletirea
armonioasă a gândirii, sentimentelor şi acţiunilor sale. Individul poate suporta numai
discrepanţele minore între cele trei componente ale identităţii lui. Atunci când apare o
discrepanţă majoră, omul are o senzaţie foarte puternică de disconfort, care reprezintă
disonanţa cognitivă.
Întotdeauna când omului îi este foame, încearcă să mănânce. Întotdeauna când îi este
sete, încearcă să bea La fel, întotdeauna când resimte disconfortul psihic, încearcă să-l reducă
sau chiar să-l anihileze. Cum Festinger oferă un exemplu general în concluziile studiului său:
75