Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
Asemenea automatisme mentale de înlăturare a oricărui gând "incorect", a oricărei
îndoieli sau incertitudini reprezintă cea mai directă cale de a rupe individul de realitate. Pentru
el doctrina grupului va fi perfectă, conducătorii vor fi perfecţi, iar toate lucrurile rele ce i se
vor întâmpla vor fi numai din vina lui. Dacă în cadrul sectelor astfel de automatisme se pot
crea în câteva săptămâni sau luni, în cadrul sistemelor sociale mai mari este nevoie de ani sau
chiar de decenii. Cu cât trece mai mult timp, apar noi generaţii, care, chiar dacă nu ar fi
îndoctrinate în mod evident, ar ajunge să servească ideologia regimului prin simplul fapt că
trăiesc în acel sistem, că întreg comportamentul lor, modul de gândire, sistemul de valori,
standardele culturale etc. se formează sub influenţa totală a ideologiei respective. Din acest
motiv, seismele sociale mari, provocate de prăbuşirea unui întreg sistem doctrinar, induc la
nivelul întregii populaţii starea de anomie, despre care am discutat într-un capitol anterior.
Pentru reducerea perioadei de anomie cât mai mult posibil este necesară restructurarea din
temelii a întregului sistem de valori, de legi şi regulamente. Perpetuarea unei stări de falsă
tranziţie, în care vechile structuri şi mentalităţi continuă să funcţioneze, chiar şi sub forme
poleite, în paralel cu noile mecanisme politice, economice şi sociale, nu face decât să
permanentizeze haosul şi confuzia. Sistemele totalitare au putut fi instaurate rapid tocmai prin
eliminarea completă, într-un interval de timp foarte scurt, a vechilor structuri. Instaurarea unui
regim democratic, bazat pe încurajarea individului de a-şi manifesta propria sa identitate, nu
se poate realiza prin forţă. Aici intervine rolul personalităţilor în istorie.
Atunci când personalităţile, aflate la conducere în asemenea situaţii de criză, sunt
incapabile să imprime un curs ascendent redefinirii societăţii, artizanii manipulării pot induce
foarte uşor sentimentul culpabilizării generale. Având în vedere că fostul regim ideologic
totalitar a inoculat în mentalitatea cetăţenilor de rând ideea că doctrina şi acţiunile
conducătorilor sunt întotdeauna corecte, iar fenomenele negative sunt puse exclusiv pe seama
oamenilor obişnuiţi, cu concepţii "incorecte", aceştia vor putea fi învinuiţi mult mai uşor de
toate relele, pe motiv că "mentalitatea lor este învechită", că nu vor să înţeleagă măreţia
programelor propuse de lideri şi justeţea acestora, că se lasă influenţaţi de duşmanii naţiunii
sau de diverşi "huligani" ori "golani", că toată lumea este coruptă, că oamenii nu-şi merită
liderii.
Conducătorii totalitari nu vor accepta niciodată ideea că fenomenele negative s-ar putea
întâmpla din cauza incompetenţei lor, doctrinei pe care o servesc, sau sistemului pe care îl
susţin. Chiar în faţa celor mai clare evidenţe ale eşecului totalitarismului, ei vor susţine în
continuare ideologiile de inspiraţie totalitară sub diverse pretexte precum: Se poate
democraţie şi cu un despot luminat... ş.a.m.d.
Revenind la mecanismele de control al gândirii, trebuie subliniat şi în acest caz faptul că,
acţionând asupra gândirii, exploatând fenomenul de disonanţă cognitivă se poate obţine şi
controlul asupra comportamentului sau al sentimentelor.
Controlul sentimentelor constă în manipularea emoţiilor individului şi în restrângerea cât
mai mult posibilă a spectrului său sentimental. Vinovăţia şi frica sunt două instrumente
absolut necesare pentru a ţine oamenii sub control. Manipularea sentimentului de vinovăţie dă
cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în
anonimat, dar şi pentru inducerea supunerii necondiţionate faţă de autorităţi.
82