Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
Însă condiţiile tot mai mizere de viaţă din ultimii ani ai regimului Ceauşescu au făcut ca
apariţia unui copil să devină o adevărată problemă în foarte multe familii. De aceea avorturile
clandestine au continuat. Pentru a le contracara şi mai eficient, autorităţile au impus fiecărei
femei din România obligativitatea de a se supune periodic unui control ginecologic umilitor,
ce urmărea depistarea şi înregistrarea unor eventuale sarcini încă din primele luni. În acest
mod, viaţa intimă a întregii populaţii a intrat sub o supraveghere foarte strictă. După revoluţia
din decembrie '89 s-a decretat imediat libertatea avorturilor, însă responsabilii pentru acea
politică soldată cu mii de victime nu au fost niciodată traşi la răspundere.
Controlul vieţii sexuale este practicat şi în foarte multe secte. În unele dintre ele, adepţilor
le este impus un regim de abstinenţă. Pentru a putea rezista, ei trebuie să-şi găsească o
preocupare permanentă, aceasta fiind, cel mai adesea, desfăşurarea unor munci extenuante în
folosul grupului (de fapt, în foarte multe cazuri, cel care profită de roadele muncii adepţilor
este exclusiv conducătorul sectei). În alte grupuri, sectanţii sunt îndemnaţi spre o viaţă
sexuală frenetică, spre adevărate orgii şi chiar perversiuni, precum cele practicate în unele
grupuri satanice. În ambele cazuri, adepţii devin tot mai dependenţi de stilul de viaţă al
grupului, iar controlul asupra stării lor emoţionale ajunge o armă redutabilă în mâinile
conducătorului sectei.
Dar cea mai puternică tehnică utilizată în obţinerea unui control total asupra
sentimentelor individului este inocularea spaimei faţă de părăsirea grupului. Individul este
obişnuit cu o totală dependenţă faţă de comunitatea din care face parte. El trebuie să se simtă
în siguranţă numai în cadrul grupului. Permanent i se spune că, în cazul părăsirii comunităţii,
va rămâne fără apărare, se va îmbolnăvi, va fi persecutat de cei din afară, va fi chiar ucis sau
se va sinucide. În cadrul unor secte, adepţii ajung să aibă veritabile reacţii de panică numai la
gândul plecării: transpiră, bătăile inimii se accelerează, subconştientul le transmite o dorinţă
intensă de a respinge respectiva idee. În societăţile totalitare, aparatul de propagandă se
preocupă intens de difuzarea unei imagini cât mai sumbre a lumii exterioare. Prin mediile
oficiale de comunicare în masă ori prin intermediul zvonurilor, lumea exterioară este
înfăţişată ca un spaţiu haotic, populat numai de terorişti, drogaţi, şomeri, criminali, indivizi
fără scrupule, care abia aşteaptă să-i îngenuncheze şi să-i exploateze pe nou-veniţi. O captură
importantă pentru propaganda totalitară sunt cei reveniţi în ţară, după eşecurile înregistrate în
exterior. Aceştia sunt mediatizaţi intens, puşi să-şi prezinte nerealizările ca fiind obiective,
generate exclusiv de acţiunile forţelor oculte din exterior, apoi sunt reîncadraţi în societate,
chiar cu unele privilegii efemere, ca exemplu de mărinimie a sistemului faţă de "fiii
rătăcitori".
Însă oricum s-ar acţiona pentru obţinerea controlului asupra emoţiilor unui individ,
trebuie reţinut faptul că, o dată dobândit acest control, comportamentul şi gândirea individului
se vor conforma noii structuri emoţionale.
În concluzie, modificându-se una dintre componentele identităţii individuale (fie gândire,
fie comportament, fie structură afectivă), ca urmare a fenomenului de disonanţă cognitivă,
celelalte două se vor adapta corespunzător.
În cele mai multe cazuri însă, artizanii manipulării acţionează în paralel asupra tuturor
celor trei componente, astfel încât fiecare modificare a uneia dintre ele să vină imediat în
întâmpinarea modificărilor celorlalte două. Astfel eficienţa în obţinerea unui control total
asupra individului este maximă...
87