Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
muncă, văduvele şi bătrânii primeau de la stat toate cele necesare traiului. De asemenea,
oamenii trecuţi de şaizeci de ani erau scutiţi de muncă, iar cei ce împliniseră cincizeci de ani
munceau mai puţin. Deşi, în urma cuceririlor, multe grupări etnice fuseseră strămutate din
locurile de baştină şi amestecate cu altele, acest sistem de viaţă, în timp, a dus la deosebiri
minime între cetăţenii de rând ai imperiului.
Nu existau bani, nu exista proprietate privată, nu existau cerşetori, cetăţenii obişnuiţi
aveau aceeaşi stare materială, motiv pentru care nu se răspândiseră nici "maladii" precum
lăcomia, invidia, egoismul. Se pot scrie studii întregi despre comparaţia unui asemenea sistem
ce funcţiona aproape impecabil şi tipul de societate întrevăzut de adepţii socialismului.
Trebuie remarcat că societatea incasă înregistra o egalitate aproape perfectă doar la nivelul
cetăţenilor de rând. Deasupra acestora, se afla o întreagă ierarhie de funcţionari ai statului,
membri ai familiei imperiale, preoţi, care se bucurau de privilegii uriaşe, dar şi acestea foarte
bine definite şi îmbinate cu obligaţii privind buna funcţionare a statului. Însă nu despre o
asemenea paralelă dorim să discutăm. Sistemul incaş, indiferent cât de neobişnuit ar părea,
ajunsese aproape de perfecţiune în ceea ce priveşte funcţionarea sa. La fel, deşi diferenţele
sunt semnificative, Imperiul Aztec, pe continentul nord-american, tindea spre perfecţiune (tot
în ceea ce priveşte funcţionarea). Însă perfecţiunea a condus spre o anumită degenerare, spre o
vulnerabilitate tot mai accentuată a întregii societăţi. Aceasta este una dintre cauzele, poate
chiar cea fundamentală, pentru care câteva sute de conchistadori au reuşit să distrugă două
civilizaţii uluitoare, să provoace moartea a milioane de oameni.
Uniformitatea, lipsa motivaţiilor, nivelarea sistemelor umane generează vulnerabilitate.
Încă un argument ar putea fi adus în sprijinul acestei afirmaţii. Progresele geneticii, ale
ingineriei genetice, vor face în curând posibilă realizarea "hărţii genetice" a fiecărui individ.
Se va putea cunoaşte astfel, chiar înainte de naştere, dacă noua fiinţă umană va suferi de vreo
boală congenitală sau va fi predispusă unei maladii sau alteia. Ingineria genetică va permite
nu peste mult timp chiar corectarea unor asemenea deficienţe. Mai mult, se va putea ajunge
chiar la "modelarea" fiecărui nou-născut conform dorinţei părinţilor, începând cu sexul şi
terminând cu fizionomia, culoarea ochilor sau a părului. Dincolo de optimismul generat de
asemenea perspective tulburătoare, oamenii de ştiinţă au început deja să-şi pună întrebări
extrem de grave. Principala problemă este aceea a unei previzibile şi extrem de dăunătoare
sărăciri a fondului genetic uman, în cazul în care se va permite "modelarea" nou-născuţilor.
Spre exemplu, dacă majoritatea părinţilor îşi vor dori copii blonzi, cu ochi albaştri, este foarte
posibil ca în scurt timp să dispară total tipurile umane care nu ar corespunde standardelor de
frumuseţe ale momentului. Iar dispariţia unor astfel de tipuri ar sărăci grav moştenirea
genetică a omenirii, făcând-o extraordinar de vulnerabilă în cazul apariţiei unor maladii încă
necunoscute, dar generând şi noi "boli" ale societăţii, ce ar putea duce, în ultimă instanţă, la
dispariţia speciei umane.
Poate am mers prea departe cu argumentaţia. Ideea însă era de a demonstra că
supravieţuirea speciei umane şi dezvoltarea acesteia se pot face numai în cadrul unor sisteme,
societăţi, ecosisteme care să incite creativitatea, spiritul de competiţie, diversificarea
activităţilor umane. Practica a dovedit că sistemele cele mai favorabile sunt acelea în care
libertăţile individuale sunt încurajate şi îmbinate cât mai armonios cu libertăţile colective.
Socialismul, care îşi propusese înlăturarea sărăciei, bunăstarea generală, egalitatea între toţi
cetăţenii şi alte asemenea obiective măreţe a dat faliment. Democraţiile occidentale în care
societatea a încurajat competiţia şi afirmarea valorilor, dincolo de tarele sale, tot mai restrânse
pe măsura dezvoltării sistemului social, au supravieţuit şi s-au consolidat. Mai mult, în ţările
cu democraţie avansată, nivelul de trai al cetăţeanului obişnuit este cu mult peste cel
înregistrat în ţările foste comuniste, chiar în trecutele momente de vârf ale economiei
35