Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
anvergură, atunci când întregul sistem de valori, de concepţii şi standarde sociale se
prăbuşeşte brusc.
Conceptul de anomie (din greceşte: a nomos ― fără lege) a fost introdus, în 1893, de
profesorul Emile Durkheim, întemeietorul şcolii franceze de sociologie, în lucrarea sa La
division du travail social (Diviziunea muncii sociale). Anomia desemnează un fenomen social
anormal, patologic, generat de lipsa de reguli morale şi juridice menite să organizeze viaţa
economică şi socială. Lipsa acestor norme se resimte la nivelul omului obişnuit prin apariţia şi
accentuarea unui sentiment de insecuritate difuză, de teamă permanentă, ce duce la acţiuni
revendicative în paralel cu creşterea agresivităţii. Cu alte cuvinte, o întreagă societate devine
bolnavă atunci când regulile, tradiţiile şi legile se modifică brusc, dispar sau se întârzie
înlocuirea lor la timp. Lipsiţi de vechiul sistem de valori prin care se raportau permanent la
situaţiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorientaţi, nervoşi.
Dezvoltând conceptul, Disertori şi Piazza observau că dezordinea psihopatologică de la
nivelul colectivităţii este provocată de schimbările rapide ale normelor sociale pe care
individul nu le poate asimila cu aceeaşi viteză. Efectul constă în creşterea numărului de
agresiuni, sinucideri, alienări şi îmbolnăviri psihice.
Durkheim a studiat apariţia şi efectele fenomenului de anomie în perioada Revoluţiei
Franceze. Dar observaţiile sale se regăsesc în analiza tuturor seismelor sociale. Spre exemplu,
în 1994, un sondaj al Centrului de Studii şi Cercetări pentru Probleme de Tineret din România
arăta că optzeci şi opt la sută dintre tinerii între cincisprezece şi douăzeci şi nouă de ani
sufereau de anomie! O veritabilă generaţie de sacrificiu, pe care lipsa de legi şi regulamente,
precum şi aplicarea defectuoasă a celor existente în perioada imediat următoare revoluţiei din
decembrie '89 au făcut-o să-şi piardă încrederea în viitor şi să se adapteze foarte greu
prezentului.
Depăşind cadrul analizei sistemelor sociale, se pot face diverse speculaţii, nu lipsite de
interes şi de importanţă, referitoare la însuşi rolul speciei umane. Dezvoltarea umanităţii, în
ultimele milenii şi mai ales în ultimele secole, s-a făcut pe baza progresului ştiinţei şi al
tehnicii. Există însă păreri care susţin că un asemenea curs al dezvoltării reprezintă o "variantă
falsă" a evoluţiei, prin care se creează tot mai multe "proteze" ce limitează posibilităţile
naturale ale omului.
Părerile se bazează pe informaţii controversate (insuficient dovedite, dar şi imposibil de
contestat) privind puterile "supranaturale" pe care le-ar dobândi, spre exemplu, unii asceţi, în
urma unor lungi perioade de exerciţii. Se au în vedere şi fenomene inexplicabile, unele deja
confirmate, precum hipnoza, altele deocamdată doar ipotetice, cum ar fi telepatia,
clarviziunea, telekinezia, levitaţia etc. În acest context, se emite ipoteza că toate fiinţele
umane ar fi capabile de asemenea performanţe tulburătoare, dar eventualele încercări de a le
activa sunt inhibate de stilul de viaţă la care s-a ajuns. Spre a da un exemplu simplificat până
la vulgaritate, se poate presupune că telepatia nu este stimulată deoarece există telefonul şi
celelalte mijloace de comunicare, levitaţia este inhibată de folosirea nenumăratelor mijloace
de locomoţie, eventualele capacităţi telekinetice nu mai sunt necesare din cauza dezvoltării a
tot felul de mecanisme şi aparate artificiale ş.a.m.d.
Adepţii acestor teorii utilizează şi argumentul insuficientei cunoaşteri a creierului uman, a
cărui cercetare în continuare ar putea oferi surprize de nebănuit. În acelaşi timp sunt
vehiculate exemplele unor enigmatice civilizaţii, de mult dispărute, ale căror vestigii sunt
imposibil de explicat în contextul dezvoltării comunităţii umane aşa cum este ea cunoscută
astăzi. Foarte uşor se pot naşte speculaţii de genul: în trecut, specia umană a urmat şi alte
27