genius loci pt. pdf.qxd - ROMANIAN LIBRARY

cat însã deopotrivã germinînd ºi înrîurind pe alþii, prin difuziune nerecunoscutã,
chiar dacã se însuºeºte ulterior ºi se uzurpã.
Sîntem în spaþiul unei culturi sub-lunare, ne-oficiale ºi nerecunoscute
— deci apocrife — cu trãsãturi de profetism, Tradiþie incalculabilã
ca vechime ºi sursã, poate chiar paralelã cu a doua culturã
care, fiind ratificatã, obþine glorie, deºi adeseori o întrebuinþeazã
pe cea ignoratã ºi o marginalizeazã prin uitare.
Dar, cu toate acestea, sîntem aici în ceea ce s-ar putea denumi
universalitate de esenþã, ceea ce aratã cã este posibil a se
face creaþie cu grad înalt de generalitate fãrã a se porni pe cãrãrile
confirmate ci dezvoltînd o istorie proprie de valori care, exprimate
fiind în materia fundamentalã, nu se condiþioneazã nici mãcar de confirmare
ºi nici de difuziune.
O fabulã ce tulburã, de fapt un apolog ce descrie acest paradox
al cãii singuratice aflãm în „teoria sfinþeniei“ ce înfãþiºeazã
Dumitru Stãniloae în aceste propoziþiuni de o logicã a simplitãþii esenþiale
ce nu se poate respinge, oricît s-ar încerca:
„Astfel, toþi sfinþii sînt locali prin faptul cã lucreazã într-un anumit
loc, dar sînt universali pentru credinþa universalã pe care o slujesc
în acel loc. Din acest punct de vedere nu existã sfinþi locali ºi
universali. Toþi sînt locali pentru oamenii dintr-un anumit loc cãrora
le slujesc în cursul vieþii prin faptele ºi pilda lor, dar toþi sînt universali
pentru cã aceastã pildã e valabilã pentru credincioºii de pretutindeni
ºi ea se impune spre unitate tuturor celor ce ajung sã-i cunoascã.
Toþi se umplu de Acelaºi Hristos care strãluceºte prin fiinþa
lor ºi toþi sînt purtãtorii Aceluiaºi Duh Sfînt, chiar dacã Duhul Sfînt
care li se comunicã lor a fost comunicat de ei prin altã limbã. Toþi
aparþin prin Acelaºi Duh Sfînt Bisericii universale, care a început la
Cinci-zecime ºi continuã de-a lungul secolelor, cuprinzînd diferite neamuri
(Fapte 2, 3). Limbile sînt diferite, dar sufletele sînt umplute de
Acelaºi Duh ºi simt în Acelaºi Hristos“.
Suntem într-o lume ce se defineºte nu prin „Urbi et Orbi“ ci,
închipuind în generic de la meridianul ei sufletesc, printr-o nu doar
adaptatã ci mai potrivitã formulare ce depãºeºte timpul indistinct,
în „Orbi per Urbem“, vorbind universului prin limba de acasã, prin
spiritul locului.
5 ianuarie 2005
În noaptea de Boboteazã, când se deschid Cerurile.
10