Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
interes deosebit din punct de vedere atât practic, cât şi ştiinţific. La ele pot fi atribuite solurile
aluviale stepizate, numite şi cernoziomice de luncă. Ele sunt amplasate pe sectoarele înalte ale
luncii inundabile, care au ieşit din regimul de zone umede, sunt inundate numai de viiturile
foarte puternice (rar şi pe scurt timp), procesul aluvial este foarte scăzut. Sunt aproape de cernoziomurile
carbonatice ale teraselor joase de luncă inundabilă şi reprezintă un grup de tranzit de
la solurile de luncă inundabilă la cernoziomurile carbonatice. Aceste soluri au un conţinut mare
de humus (până la 5 % în orizontul de sus) şi o structură granuloasă sau cu bulgări. Ele au un
interes ştiinţific sporit, deoarece reprezintă tranziţia evoluţionistă de la solurile aluviale la cernoziomurile
zonale în cea mai timpurie etapă de dezvoltare. Mai există şi soluri de calitate superioară.
Acestea sunt cernoziomurile cu profil întreg obişnuite, precum şi cernoziomice de luncă
şi cele aluviale, ele fiind evaluate la 80 – 100 puncte. Cernoziomurile cu profil întreg carbonatice
sunt evaluate la 72 puncte, ele nu au o bonitate înaltă, dar totuşi sunt la fel de importante.
1.3.4.2. Solurile malului stâng al Nistrului
Solurile de pe insula Turunciuc şi cele situate între fluviul Nistru şi albia veche a acestuia (s.
Cremenciuc), s-au format sub influenţa proceselor de luncă şi aluviale ale fluviului şi a dezvoltării
vegetaţiei ierboase. În trecutul apropiat acest teritoriu era permanent inundat în urma
creşterii nivelului apelor primăvara şi vara ale fluviului Nistru, iar o dată în 4-5 ani această zonă
era supusă unei viituri îndelungate.
Depunerile aluviale cu diferită componenţă mecanică, aduse de apele viiturii au servit drept
premisă de formare a tipurilor de soluri. Depunerile uşoare, nisipoase şi argilo-nisipoase se
situează în general în partea de sus a luncii adiacentă albiei fluviului în cazul în care viitura are o
viteză mare şi provoacă o inundaţie de scurtă durată. În lunca inundabilă centrală, care e situată
mai jos şi are un microrelief complicat, se depun sedimente argilo-nisipoase grele şi fracţii argiloase
în timpul unui curs lent şi o inundaţie de lungă durată. Relieful luncii care se constituie
în rezultatul acestui fapt influenţează nivelul apelor subterane şi durata viiturii, iar împreună cu
vegetaţia luncii determină diversitatea solului.
Pe acest teritoriu sunt întâlnite 21 de tipuri de sol, în mare parte, cele tipice de luncă inundabilă
(granulate) şi stratificate cu diferită compoziţie mecanică (92 % din suprafaţa totală), precum
şi soluri înnămolite–mlăştinoase, mlăştinoase şi soluri cu un nivel înalt al apelor subterane
(Anexa 2). Solurile sunt sărace în nitraţi – 20-80 mg/kg de sol şi se evidenţiază printr-o cantitate
mare de fosfaţi, care se asimilează uşor – 100-150 mg/kg de sol şi potasiu – 300-400 mg/kg de
sol. Reacţia soluţiei de sol este neutră sau slab alcalină pH 7,0-7,4.
Solurile tipice de luncă inundabilă (granulate) şi cele stratificate se deosebesc printr-un orizont
mai puternic de humus, câteodată mai mult de 150 cm. Un conţinut mic de humus – 2,52-
3,31% este prezent în solurile argiloase şi cele grele argiloase şi aproximativ 1% - în cele nisipoase,
conţinutul de humus treptat se micşorează odată cu adâncimea, excepţie făcând locurile
des întâlnite cu straturi subţiri de solurilor de înhumare. În pofida conţinutului redus de humus,
totuşi, rezervele de humus într-un strat de 1 m sunt destul de mari şi variază de la 300-500 t/ha
până la 90-130 t/ha. Solurile stratificate au păstrat în profil straturi de depuneri de viitură, iar
structura de sol nu este prea pronunţată. În solurile tipice (granulate) stratificarea este nivelată.
Atât unele cât şi celelalte sunt destul de fertile şi doar pe terenurile cu soluri nisipoase şi uşor
argilo-nisipoase (preponderent pe lunca adiacentă albiei fluviului) productivitatea potenţială
este mai mică. Aceste soluri cu o fertilitate înaltă, de la 70 la 86 puncte, ocupă 86% din teritoriu.
Pe sectoarele luncii centrale, unde apele subterane sunt situate aproape de suprafaţă 30±80
cm (adâncituri în formă de farfurioară, marginile lacurilor de luncă şi albiilor vechi, ş.a.) se
formează soluri înnămolite-mlăştinoase, iar în locurile mai joase – soluri mlăştinoase. Aceste
17