Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
biodiversităţii. În calitate de al treilea grup au fost aleşi fluturii Rhopaloсera, ce au o importanţă
estetică considerabilă; judecând după unele date (V. Emeţ, N. Emeţ, 1995), asupra bogăţiei locale
a lor de specii influenţează şi presiunea recreaţională. Al patrulea grup ţintă dar consolidat au
fost insectele rare.
Libelulele numără 35 de specii (mai mult de 60% din cele aşteptate în Moldova), ceea ce reprezintă
o concentraţie remarcabilă a bogăţiei de specii. În unele arii-nucleu ale acestei zone la
fel au fost identificate mai multe specii: complexul Lunca Talmaza – 23 (aici a fost fixat Coenagrion
mercuriale Selys), rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” – 19, rezervaţia peisajeră „Grădina
Turcească” (sectorul unde Albia veche a Nistrului încă nu s-a uscat) – 17, meandrul mlăştinos în
apropiere de s. Purcari – 11 specii (Andreev, 1998, Andreev, Derjanschi, 2004).
În lista Apoidea , în pofida unui volum nu prea mare de studii, au fost incluse 86 de specii şi
s-a remarcat o anumită uniformitate a distribuirii numărului speciilor în familii. Această distribuire
radical se deosebeşte atât de distribuirea în fauna Europei de Est (cca. 1000 de specii),
cât şi de distribuirea şi mai neuniformă în fauna Moldovei, unde reprezentanţii familiilor mari
Megachilidae şi Anthophoridae ce preferă comunităţile la etapele avansate de succesiune a biocenozei,
sunt prezentate destul de rău. O deosebire considerabilă a listei locale – deviaţia spre
o uniformizare a taxonilor mari, demonstrează că lista este destul de incompletă şi respectiv că
bogăţia faunei locale este mult mai bogată. Cel mai mare interes în raport cu bogăţia de specii îl
prezintă complexul Cioburciu-Răscăeţi.
Cea mai mare bogăţie a reprezentanţilor Rhopalocera a fost remarcată în complexul Lunca
Talmaza şi complexul Cioburciu-Răscăeţi, ce include sectoare de stepă şi gârneţe. Ambele sectoare
au acelaşi număr de specii, totuşi Cioburciu-Răscăeţi chiar dacă are o suprafaţă mult mai
redusă, totuşi posedă mai multe specii netriviale (pentru majoritatea landşafturilor Moldovei).
În 2010 au fost efectuate studii ale stării ecosistemelor silvice, din punct de vedere al existenţei
focarelor periculoase de dăunători, inclusiv în cadrul complexelor naturale. Pe teritoriul studiat
nu au fost identificate focare de înmulţire în masă a dăunătorilor pădurii, deşi au fost înregistrate
specii de insecte (Tibicina haematodes, Melolontha melolontha, Chrysomela populi, Chrysomela
tremulae, Parthenolecanium comi, Parectopa robiniella, Galerucella luteola, Rhynchaenus alni),
capabile în anumite circumstanţe să afecteze considerabil speciile silvice.
Astfel în complexul Copanca-Leuntea la început de iunie cca. 5-10% din frunzele de stejar
pedunculat au fost afectate de Tortrix viridana. Popularea copacilor nu a avut caracter de focar,
dăunătorul a fost răspândit dispersat şi în principal pe stejarii din liziere. Dacă în anii precedenţi
în complexul Grădina Turcească au fost observate focare de fluturele alb american (Hyphantria
cunea), în 2010 aceştia nu au fost depistaţi. Mai mult ca atât, nu a fost înregistrat niciun focar
al acestui dăunător şi în alte puncte ale teritoriului studiat al Nistrului de Jos. Este interesant că
în complexul Cioburciu-Răscăeţi, chiar şi în cele mai critice şi nefavorabile pentru vegetaţie ani,
nu au fost înregistrate focare ale insectelor dăunătoare de pădure, deşi a fost înregistrată Tortrix
viridana şi Melolontha melolontha.
Sectorul Împărăteasa este amplasat într-o regiune destul de uscată şi s-au format condiţii
abiotice favorabile pentru unele specii de insecte-vătămători. Astfel în anii precedenţi copacii de
frasin au fost afectaţi considerabil de Otiorhynchus fraxini. Dar în 2010 populaţia Otiorhynchus
fraxini s-a aflat în depresie, de aceea nu au fost identificate focare.
Malul stâng
Un studiu complet al faunei insectelor pe teritoriul de pe malul stâng al Nistrului nu a fost
efectuat, au fost studiate insectele din diferite ordine.
Cele mai multe specii rare se întâlnesc în complexul Chiţcani (este porţiunea pădurii de luncă
inundabilă Chiţcani de la sectorul Chiţcani-Botna până la vila Chiţcani, unde în diferite perioade
41