Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
3.2.2.2. Direcţiile de conservare şi dezvoltare a ecosistemelor silvice
191
Starea actuală nesatisfăcătoare a celor mai multe dintre pădurile zonei Ramsar „Nistrul de
Jos” „a fost obţinută”, în primul rând, drept urmare a nerespectării cerinţelor elementare (chiar şi
a celor învechite) de realizare a lucrărilor de gospodărire silvică (tăieri de îngrijire şi de produse
principale, lucrări silviculturale ş.a). De aceea, în timpul efectuării lucrărilor de gospodărire
silvică (inclusiv pe parchetele de tăiere) respectarea pe lângă cerinţele silvice şi a celor ecologice
va asigura realizarea unui rezultat bun, adică îmbunătăţirea diversităţii biologice şi a nivelului
de gestionare a gospodăririi silvice în pădurile zonei.
Printre comunităţile silvice ale zonei plantaţiile de stejar sunt cele mai importante, atât în
plan ecologic şi economic, cât şi cantitativ ocupând aproximativ 45% din suprafaţa acoperită de
pădure. Totodată reieşind din condiţiile de creştere a pădurii plantaţiile de stejar trebuie să predomine
pe 81% din teritoriul zonei. În trecut, în legătură cu faptul că particularităţile biologice
ale speciilor de stejar au fost ignorate, iar pădurile în care ei creşteau au fost supuse tipurilor
necorespunzătoare de tăieri silvice, s-a dat naştere unei situaţii care a pus în pericol regenerarea
semincieră naturală a dumbrăvilor, fapt care a condiţionat degradarea permanentă a lor. În afară
de aceasta, lucrările silviculturale au fost orientate spre introducerea speciilor de introducenţi
(preponderent salcâmul).
Una din direcţiile principale de administrare a teritoriilor forestiere din zonă este restabilirea
tipurilor fundamentale de fitocenoze silvice (în primul rând în zona B), ceea ce corespunde
unuia dintre principiile de bază ale silviculturii europene – principiul de amenajare şi
administrare a pădurilor, argumentate din punct de vedere geografic şi ecologic, sau principiul
naturaleţei. Starea actuală şi componenţa plantaţiilor pe teritoriul zonei este de aşa natură că
fitocenozele silvice nu sunt capabile de a regenera tipurile fundamentale pe cale naturală, adică
fără intervenţia omului.
Studiul pădurii a demonstrat că numai la anumite etape de dezvoltare, pădurea are calităţi
acceptabile din punct de vedere al efectelor de regenerare şi protecţie a naturii, necesare pentru
societate. De aceea, pădurea naturală nu este un model absolut pentru atingerea calităţilor
necesare prin metode silvice, dar numai un izvor de cunoaştere pentru modelarea unei păduri
cultivate în conformitate cu potenţialul natural şi de specii, precum şi cu necesităţile social-economice
ale societăţii.
Pentru utilizarea cu succes a principiului naturaleţei sunt necesare următoarele:
• cunoaşterea repartizării şi ecologiei speciilor silvice şi a ecotipurilor acestora;
• cunoaşterea structurii complexelor silvice teritoriale de diferit nivel, în funcţie de climă,
relief şi roca-mamă;
• cunoaşterea structurii şi ordinii de dezvoltare a proceselor de ecosistem în pădurile naturale;
• diferenţierea activităţilor de gospodărire în funcţie de particularităţile biologice ale speciilor
silvice, de tipurile condiţiilor de creştere, de tipurile de ecosisteme ş.a.
Plantaţiile existente ale zonei B şi C, precum şi parţial ale subzonei A 2, sunt reprezentate, preponderent,
de plantaţii derivate şi artificiale cu o componenţă variată, divizate în unităţi amenajistice
mici. Pentru restabilirea fitocenozelor fundamentale, în primul rând, trebuie de luat în
consideraţie condiţiile de creştere şi, reieşind din aceasta, de format păduri de tip fundamental
caracteristice pentru teritoriul zonei.
Drept izvor primar de informaţie pentru aceasta, pot servi materialele amenajamentelor silvice
(descrierea unităţilor amenajistice), unde în baza tipurilor de condiţii de creştere sunt date tipurile
fundamentale de păduri, care ar putea creşte (au crescut) pe teritoriul dat. Analiza datelor din documentele
amenajamentelor silvice demonstrează că teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trebuie
să fie acoperit, în principal, cu plantaţii de stejar (stejar pufos şi pedunculat) – preponderent