Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
densitate medie de 10 unităţi/ha; sunt destul de obişnuite pentru acest sector speciile Lacerta
viridis, L. agilis, Natrix natrix, N. tesselata (Ţurcanu, 1997, 1998). Popularea Vipera ursini în regiunea
Nistrului de Jos nu a fost demonstrată, Elaphe quatuorlineata a fost remarcată doar lângă
satele Răscăeţi şi Purcari (Ţurcanu, 1999).
Informaţii despre amfibieni sunt şi mai puţine. Este cunoscut faptul că pe teritoriul zonei
vieţuiesc 11 specii. Cele mai răspândite dintre acestea sunt: Bufo viridis, Hyla arborea, complexul
Rana ridibunda - R. esculenta (Ţurcanu, 1999). În legătură cu neclaritatea înţelegerii de către
diferiţi specialişti a statutului sistematic, au fost devalorizate şi aşa fragmentare datele despre
răspândirea unor câtorva specii de broaşte.
În 2008 a fost publicată lucrarea „Despre hotarul de sud al răspândirii hibridului Rana esculenta
(Ranidae, Anura, Amphibia) pe teritoriul Ucrainei şi Moldovei: datele ADN-citometriei
(Borkin şi alţii, 2008), unde sunt prezentate datele despre popularea speciilor complexului dat
şi pentru teritoriul zonei Ramsar. Tot atunci a apărut şi lucrarea O.S. Bezman-Moseiko (2008)
„Despre compoziţia herpetofaunei Transnistriei (datele preliminare)”, unde este prezentată informaţia
despre răspândirea herpetofaunei întregii regiuni, inclusiv regiunea luncii Nistrului.
În total despre fauna vertebratelor Nistrului de Jos s-au publicat mai mult de 90 de lucrări.
Nevertebrate. Datele privind evaluarea stării entomofaunei şi valorii habitatelor pentru menţinerea
insectelor zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt destul de fragmentare. Literatura entomologică
de bază, inclusiv privind teritoriile de-a lungul Nistrului este dedicată studiului vătămătorilor
plantelor agricole şi entomofagilor în agrocenoze.
Regiunea pădurii de la Gârboveţ, amplasată pe cumpăna apelor a porţiunilor gurilor afluenţilor
de dreapta a jumătăţii de sus a Nistrului de Jos – râurile Bâc şi Botna intră în componenţa
sectorului de stepă basarabean, pentru care este caracteristică abundenţa speciilor balcanice, ce
cu toate acestea nu trec spre est, iar elementele mediteraneene aproape că lipsesc (Medvedev,
1957). Dar această raionare se bazează pe câteva familii de gândaci. Puţin mai la nord în lunca
Nistrului printre coleopterele altor taxoane, din contra, au fost identificate nu numai elemente
europene, dar şi mediteraneene şi pontice (Neculiseanu, 1998). Barsov (1070) afirma că în componenţa
fluturilor (Lepidoptera) aici predomină speciile mediteraneene, iar cele vest-europene
şi balcanice sunt puţine. Strianova (1970) remarcă că printre nevertebratele terestre în lunca din
apropiere de s. Grigoriopol (porţiunea de sus a Nistrului de Jos, malul drept) sunt prezente un
şir de specii găsite în pădurile Moldovei centrale şi de nord, dar ele lipsesc în apropiere de or. Tiraspol
(mijlocul cursului de jos, malul stâng). În ansamblu aceasta poate însemna că în raionul
Bender (malul drept) – Tiraspol concomitent traversează hotarele latitudinale şi meridionale de
răspândire a speciilor. Aceasta este demonstrat şi de datele lui Poiras (1998) privind gărgăriţa
Apionidae: complexele Apionidae ale podişului transnistrean (de-a lungul Nistrului de Mijloc)
şi câmpiei Nistrului de Jos se deosebesc foarte mult (30% din totalul speciilor), în pofida prezenţei
pronunţate de-a lungul Nistrului de Mijloc a xerofitelor auribiotice şi mezofitelor de stepă.
Toate acestea duc la o înţelegere a cauzelor bogăţiei înalte de specii în regiunea Nistrului de
Jos, dar pentru un prognostic a prezenţei speciilor rare nu prea oferă multe lucruri.
Materiale privind fauna albinelor (Apoidea) a habitatelor amplasate de-a lungul Nistrului de
Jos sunt divizate în mai multe articole (Andreev etc. 1986, 1988, 1989, 1991а, 1991b), deşi acestea
constau în mare parte din colecţii neregulate, sau se referă la polenizatorii culturilor agricole.
Cu toate acestea, conform acestor date se observă că fauna malului stâng al Nistrului de Jos este
sărăcită, deoarece aici sunt puţine habitate naturale. Pentru justificarea măsurilor de protecţie a
faunei au importanţă următoarele concluzii:
– în agrolandşaft doar un număr anumit de habitate naturale sunt capabile în deplină măsură
să menţină bogăţia de specii a staţiunii recipiente (Andreev, 2009);
– diversitatea de specii în habitatele întinse (de tip trenă) este mai redusă decât într-o
59