Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
Dumbrava subaridă de gârneţ din stejar pufos (Quercus pubescens)
Tip mediteranean de vegetaţie, însoţit de o suită numeroasă de specii de arbori-arbuşti şi
specii ierboase ale florei mediteraneene balcanice, pondere cărora constituie – 17%. Este răspândit
pe platourile de la cumpăna apelor, pe porţiunile superioare şi medii ale versanţilor relativ
line, în condiţii ale deficitului de umiditate şi temperaturilor înalte. Dezvoltarea în apropiere de
hotarul de nord-est al arealului condiţionează vulnerabilitatea şi asigurarea insuficientă a regenerării
prin seminţe. Gârneţul este un complex de pădure-poieni, cu divizare caracteristică în
crânguri luminoase ce alternează cu poieni. Arboretul cu un singur etaj, este scund, cu tulpini
strâmbe, deseori se aseamănă cu comunităţi de arbuşti; după multiple tăieri provenienţa sa este
din lăstari. În calitate de amestec se întâlneşte Quercus robur, Acer tataricum, Ulmus carpinifolia.
Subarboretul este neuniform, se evidenţiază Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Rhamnus catharctica,
Amygdalus nana, Prunus spinosa, specii ale genului Caragana.
Pentru covorul ierbos este caracteristică o diversitate importantă de specii (aproximativ 400
specii) şi o eterogenitate ecologică (Nicolaeva, 1959, 1963, Vitko, 1966). În poieni şi liziere cresc
comunităţi de stepă de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu prezenţa năgarei mezoxerofile Stipa
tirsa, S. pennata, S. pulcherrima şi S. Dasyphylla, deseori, cu participarea edificatorilor de stepă
veritabilă - Stipa ucrainica, S. Lessingiana şi un număr impunător de specii din mediul silvic -
Fragaria viridis, Poa angustifolia, Dactylis glomerata, Vinca herbacea, Vicia tenuifolia, etc. Baza
subetajului de jos al covorului ierbos o constituie speciile genurilor Thymus şi Teucrium, care
pătrund şi sub perdeaua rărită a pădurii. Acoperirea de proiecţie 70-100%.
Regenerarea prin seminţe, în general, lipseşte, dar pe versanţii cu expoziţie nordică şi estică
pe sectoarele neatinse de păşunat are loc autosemănatul Quercus pubescens şi al altor specii.
Regenerarea multiplă prin lăstari şi înrădăcinarea mlădiţelor a dus la deprimarea stejarului şi la
degradarea plantaţiilor, pe alocuri s-a format desişuri cu un etaj.
Asociaţia Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum. Arboret cu un singur etaj. La vârsta de
90 de ani Quercus pubescens ajunge la 13 m în înălţime şi are un diametru al tulpinii de 60-70
cm. Sunt prezente şi unităţi de Quercus robur, Ulmus carpinifolia, Acer tataricum. Subarboretul
este format din 2 etaje: primul etaj - Cornus mas, Euonymus verrucosa, Berberis vulgaris, al doilea
este alcătuit din Cotinus coggygria - formă târâtoare. Acoperirea cu iarbă 10-30%.
Asociaţia Quercetum (pubescens) stepposum. Înălţimea arboretului este de 4-6(9) m cu un diametru
al trunchiului de 10-30 cm la vârsta de circa 90 ani, consistenţa în curtine este de 0,7(1,0).
Rareori în calitate de specie însoţitoare se întâlneşte Quercus robur. Consistenţa subarboretului
este de 0,2-0,3; arbuştii sunt amplasaţi în grupuri sub perdeaua forestieră şi în desişuri în poieni
şi pe lizieră. Cel mai răspândit component este Prunus spinosa; sunt ordinare Cotinus coggygria,
Ligustrum vulgare, Swida sanguinea, Amygdalus nana. Speciile sumediteraniene a comunităţilor
de stepă sunt frecvente în covorul ierbos, edificatorii - Festuca valesiaca, speciile de năgară.
PĂDURI AZONALE
În lunca Nistrului de Jos comunităţile de păduri fundamentale practic au dispărut. Arboreturile
au o provenienţă din lăstari sau au fost înlocuite de specii derivate. În cazul în care stejarul în condiţii
de umiditate nu regenerează îndeajuns (piere la al 2-3 an de viaţă) şi a unei răspândiri intense
a plopului şi a sălciei, are loc înlocuirea comunităţilor de stejari cu formaţiuni de plop şi frasin.
Plopiş umed de luncă
Pe teritoriul zonei acest tip este prezent pe sectoarele luncii de nivel mediu, unde inundarea
pădurilor, de obicei, este de scurtă durată, poziţia înaltă a apelor se menţine timp de câteva zile,
creând o umiditate şi o aerare a solului variabilă. În arboreturile fundamentale cu 2 etaje domină
Populus alba. Un loc important în arboret, îl ocupă şi Fraxinus excelsior, iar Quercus robur şi
25