Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
şi productivitatea semincieră redusă a arboreturilor slăbite de stejar. Structura pădurii este distrusă:
deseori este slab pronunţată structura verticală, lipseşte sau este rărit subarboretul, dar
sunt sectoare cu o dezvoltare excesivă a arbuştilor, este redus rolul etajului ierbos. Ecosistemele
de silvostepă naturală considerabil sunt înlocuite: introducenţii (salcâm alb, pin negru, nuc, mai
rar glădiţă etc.) predomină în 40% din plantaţii. Fragmentele de păduri naturale deseori sunt
înconjurate de aceste plantaţii, uneori conţin mulţi arbori de introducenţi (în primul rând arţarul
american spontan pătruns şi mai rar ailantul). O astfel de împădurire duce la modificarea
regimului de iluminare în gârneţe şi în consecinţă se reduce numărul populaţiilor sau dispar
speciile tipice de stepă. În rezultatul practicii de gospodărire silvică, salcâmul începe să se manifeste
la fel ca o specie agresivă invazivă. Suprafaţa poienilor de stepă din gârneţe este redusă din
cauza împăduririi în masă ce a avut loc în anii 60-70 ai secolului trecut. Se practică o păşunare
nereglementată a vitelor, preponderent pe poieni şi liziere, tot acolo are loc cositul nesistematic,
iată de ce compoziţia floristică este modificată, iar covorul ierbos este degradat şi îmburuienit.
Procesele determinate de politica silvică inadecvată de durată şi nerespectarea legislaţiei:
- intensificarea degradării gârneţelor şi pădurilor de stejar pufos şi pedunculat, uscarea
stejarului şi frasinului, în unele plantaţii artificiale a salcâmului alb;
- slăbirea şi excluderea regenerării naturale a pădurii (autosemănat) în rezultatul afectării
răsăririi şi dezvoltării copacilor tineri în urma păşunatului intensiv, compactării solului,
dezvoltării pe sectoarele luminoase a ierburilor buruienoase cu brazde dense;
- expansiunea în covorului ierbos de pădure a speciilor anuale buruienoase şi semi-buruienoase
şi înlocuirea de către acestea a speciilor multianuale ce formează ecosistemele de
stepă, degradarea lizierelor şi poienilor;
- dispariţia stepelor de luncă devenite rare, a multor specii mediteraneene rare, reducerea
ulterioară a numărului negării Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., a speciilor de primăvară
devreme şi rare de plante, cum ar fi Crocus reticulates Stev. ex Adams, Hyacinthella
leucophaea (C.Koch) Schur, Ornithogalum refractum Schlecht., Pulsatilla ucrainica (Ugr.)
Wissjul. etc.;
- distrugerea habitatelor valoroase ale speciilor rare de şerpi şi insecte în complexele naturale
“Cioburciu de Munte” şi în special “Copanca-Leuntea”, pericolul de dispariţie a
micropopulaţiei de Elaphe quatuorlineata şi afectarea populaţiei acestui şarpe în ţară;
- reducerea resurselor furajere pentru copitatele sălbatice, răspândirea bolilor şi transmiterea
paraziţilor de la animalele domestice la cele sălbatice;
Ecosistemele de stepă
Starea actuală. Terenurile de stepă preponderent ocupă versanţii abrupţi afectaţi nepotriviţi
pentru fi araţi, adică pantele abrupte, uşor distructibile, cu râpe, deseori afectate de alunecări de
teren. Ele sunt modificate puternic de păşunat. Cauzele înrăutăţirii covorului ierbos sunt: păşunatul
excesiv (normele capacităţii păşunilor nu se respectă), nerespectarea termenilor de păşunare
şi lipsa sistemului acestora, folosirea păşunilor concomitent de diferite tipuri de vite, lipsa
îngrijirii păşunilor şi a perioadelor de odihnă pentru restabilirea covorului ierbos. Păşunile de
stepă în a doua jumătate a verii sau mai devreme simt un deficit mare de umiditate şi se usucă, se
intensifică acut deficitul de furaje. Sectoarele cu resturi de stepe primare, cu o pondere redusă a
participării negării şi amestecului de ierburi ce o însoţeşte, s-au păstrat preponderent pe poienile
şi lizierele gârneţelor şi a dumbrăvilor uscate. Ele sunt prezentate preponderent de comunităţi
derivate, în care predomină bărboasa (Botriochloa ischaemum) şi păiuşul (Festuсa valesiaca),
iar pe porţiunile de la baza versanţilor care sunt mai umede – firuţa (Poa angustifolia) şi pirul
(Elytrigia repens). Unele specii de plante şi animale sunt limitate în răspândire, populaţiile sunt
77