Planul de management pentru zona Ramsar

182
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
Dimensiunile mari ale teritoriului zonei şi folosinţa complexă a terenurilor face dificil controlul
hotarelor, în special al regimurilor în complexele naturale.
2.7. Dificultăţile şi posibilităţile legate cu comunităţile/populaţia locală
Ponderea cea mai mare a populaţiei apte de muncă este ocupată în sectorul agricol. Următoarea
parte după număr a populaţiei este implicată în sfera de servicii: comerţ, educaţie, învăţământ
şi educarea preşcolară, medicina, cultura, bănci, comunicaţii, transport, organele de ordin
şi administraţie. Cea mai mică pondere este ocupată în întreprinderile vinicole, industria prelucrătoare
mică şi depozitare. Puţine persoane activează sau temporar sunt atraşi în subdiviziunile
gospodăriei silvice. Mulţi activează în afara comunelor. Situaţia demografică în localităţile rurale
se înrăutăţeşte, este jos nivelul de viaţă şi este înalt şomajul printre populaţia aptă de muncă.
Structura creată a producerii şi ocupaţiei forţei de muncă limitează dezvoltarea social-economică
a comunelor. Productivitatea muncii şi eficienţa economică în gospodăriile săteşti după
structura existentă este redusă. Dar diferenţele dintre nivelul de dezvoltare social-economic între
comune şi centrele raionale învecinate nu este mare. În schimb este mare în comparaţie cu
oraşele (Chişinău, Tiraspol).
Are loc secătuirea puterilor sociale ale satelor şi pierderea controlului social asupra teritoriului,
a depozitelor ei, a resurselor de sol, acvatice şi alte resurse. Funcţia culturală a satelor (păstrarea
valorilor spirituale ale satelor, tradiţiile naţional-cultural, monumente ale naturii, istoriei
şi culturii) la fel slăbeşte, se pierd meşteşugurile rurale tradiţionale, este dificil de a le reanima
şi a le dezvolta.
Are loc continuarea stratificării sociale a comunităţii, în baza divizării muncii şi diferenţierii
sociale ale diferitor grupuri ale populaţiei comunelor, ţinând cont de indicatorii sociali: valorile
social-economice, mentalitatea, standardele culturale.
În comunele zonei şi centrele raionale sunt prezente nu mai puţin de 15-20 de asociaţii obşteşti
de mediu, sunt organizaţii active şi în alte domenii, dar posibilităţile de dezvoltare a acestui
sector sunt destul de limitate şi chiar se înrăutăţesc. Reprezentanţii păturilor vulnerabile sunt
puţin organizaţi
Ţinând cont din cele relatate mai sus se pot identifica următoarele dificultăţi pentru dezvoltarea
comunităţilor locale: 1) deficitul de locuri de muncă; 2) structura imperfectă a producerii şi
ocupării; 3) stratificarea social-patrimonială; 4) organizarea insuficientă; 5) deficitul mijloacelor
operaţionale pentru investiţii.
Cu toate acestea, se observă o anumită activizare a business-ului rural, ce caută noi posibilităţi
şi pieţe de desfacere. Se aşteaptă creşterea activizării sociale a populaţiei avansate, obosită de
„perioada de tranziţie”, care poate fi îndreptată spre dezvoltarea teritoriului sau să se manifeste
în creşterea încordărilor sociale.
Noi posibilităţi pentru populaţia locală de pe ambele maluri vor apărea în perspectivă, la soluţionarea
în comun cu Ucraina a chestiunii privind crearea unui parc naţional transfrontalier.
Aceasta va da posibilitatea unei planificări mai bune a dezvoltării infrastructurii turistice şi a
reţelei de operatori, legând regiunea maritimă balneară cu condiţii destul de monotone pentru
recreare pe de o parte, iar pe de altă parte – cu teritoriul zonei 1316 (şi probabil parc naţional). O
astfel de dezvoltare va asigura locuri de muncă adăugătoare, creşterea veniturilor şi profiturilor.
Pentru realizarea acestor posibilităţi este necesar de a demara dialogul comunitar dintre administraţie,
reprezentanţii comunităţii, ONG-uri şi organele centrale ale puterii.