Planul de management pentru zona Ramsar

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)
195
în scopul valorificării oportune a masei lemnoase exploatabile, fără diminuarea calităţilor
tehnice a acesteia. Tratamentele silviculturale trebuie să asigure şi conservarea a unei părţi
considerabile de arbori bătrâni, arbori cu forme deosebite ale tulpinii şi coronamentului, din
considerente estetice, culturale, istorice, precum şi în contextul conservării biodiversităţii.
O importanţă deosebită o are păstrarea maxim posibilă a arborilor cu scorburi şi a cioatelor
înalte de arbori mari.
Reieşind din starea actuală a arboreturilor şi prognoza dezvoltării acesteia pe viitor, majoritatea
arboreturilor Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” solicită intervenţii privind ameliorarea
compoziţiei. Arboreturile respective sunt cu compoziţii necorespunzătoare, necesitând diminuarea
proporţiei şi/sau excluderea speciilor agresive (arţar american, ailant etc.), introducente
(salcâm, glădiţă etc.), precum şi a celor secundare (paltin, ulm, frasin etc.) prin intermediul
lucrărilor de îngrijire şi conducere corespunzătoare. În cazuri aparte, este necesară realizarea
urgentă a tăierilor de reconstrucţie ecologică.
Intervenţiilor respective sunt destinate primordial arboreturile din subzona A 2 şi zona B, inclusiv
în contextul conservării stării şi structurii arboreturilor din subzona A 1 . Planificarea şi
îndeplinirea ulterioară a lucrărilor corespunzătoare se va realiza cu ocazia realizării lucrărilor
de amenajament silvic.
Lucrările de îngrijire şi conducere. Modelarea unor arboreturi stabile şi rezistente la acţiunea
factorilor vătămători se realizează începând cu primele lucrări silvotehnice – lucrările de
îngrijire şi conducere, obiectivele majore ale cărora sunt:
• conservarea şi ameliorarea biodiversităţii în vederea creşterii gradului de stabilitate şi
rezistenţă a arboreturilor la acţiunea factorilor vătămători (vânt, zăpadă, boli, dăunători,
vânat, poluare etc.);
• creşterea productivităţii arboreturilor şi a pădurii în ansamblu, precum şi îmbunătăţirea
calităţii lemnului produs;
• sporirea capacităţii de protecţie a calităţii factorilor de mediu (protecţia apei, aerului,
solului, peisajului etc.);
• sporirea capacităţii de fructificaţie a arborilor şi ameliorarea condiţiilor de regenerare;
• recoltarea lemnului în vederea valorificării parţiale a acestuia, care altfel, prin eliminare
naturală, s-ar recicla în cadrul ecosistemelor forestiere respective. Acest scop este
secundar, prioritar rămânând îngrijirea corespunzătoare şi la timp a arboreturilor.
Majoritatea speciilor care cresc pe teritoriul zonei sunt specii exigente faţă de lumină. Totuşi,
exigenţele lor diferă în raport cu staţiunea, provenienţa şi vârsta arborilor. Arborii care au coroane
mai puţin dezvoltate sau sunt puşi brusc în lumină formează lăstari lacomi, care diminuează
calitatea lemnului. Arboreturile de cvercinee cu densităţi mari, fiind puse brusc în lumină,
devin vulnerabile la uscări anormale. Frecvent, formarea de lăstari lacomi reprezintă un indiciu
al unei stări fiziologice precare.
Arboreturile pure se răresc de timpuriu, din care cauză solul nu mai este suficient umbrit,
iar condiţiile de vegetaţie se înrăutăţesc, favorizând apariţia dăunătorilor. De aceea, se impun
măsuri pentru ameliorarea structurii lor, încă din tinereţe, prin menţinerea şi promovarea atât a
subetajului, cât şi a subarboretului, peste tot unde este posibil.
Ca o particularitate esenţială a arboreturilor, se menţionează faptul că ele sunt expuse frecvent
fenomenelor de uscare anormală, îndeosebi arboreturile cu structuri necorespunzătoare
sub raportul structurii, compoziţiei şi al modului de regenerare (lăstari, sămânţă). De aceea,
lucrările de îngrijire şi conducere vor trebui să amelioreze arboreturile, din aceste puncte de
vedere. Detalii referitor la procesul de realizare a tăierilor de îngrijire în arboreturile ce cresc în
această zonă umedă sunt prezentate în Anexa 11.