Planul de management pentru zona Ramsar

86
PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)
cauza trecerii la economia de piaţă. În dependenţă de relief, teritoriul luncii se împarte în 4 zone.
Primele trei se află pe terenurile agricole.
1. Zona unei agriculturi foarte riscante, unde nivelul mediu al apelor subterane se situează
la adâncimea de 40-60 cm, apele se ridică regulat la suprafaţă, formând o perioadă îndelungată
de umezire a solurilor.
2. Zona tampon, amplasată la cota de 1,5 m mai sus de nivelul mediu al apelor subterane
(cotele absolute ale nivelului de sol în această regiune este de 0,90-1,10m). Conform normativelor
agrotehnicii pentru solurile din lunca Nistrului această cotă este una de limită
pentru agricultură; teritoriul este inundat periodic: în perioadele cu nivel ridicat al apelor,
nivelul apelor subterane se ridică până la 0 – 30 cm de la suprafaţa solului.
3. Terenuri relativ prielnice pentru agricultură.
Întreaga luncă are o importanţă considerabilă pentru conservarea biodiversităţii, chiar şi terenurile
prelucrate, unde, de exemplu, pe canalele acestora îşi găsesc hrană stârcii. În centrul ei
se află sectorul Aivazia, în care, la mijlocul primei decade a acestui secol pe sectorul mlăştinos
al ei, mărginit de terenuri saline, se afla o zonă de dezvoltare naturală ocupată de trestie şi lunci,
precum şi o fâşie de lunci de-a lungul canalului de acumulare. Acest sector era foarte bogat în
specii rare, iar conform criteriilor, corespundea ariilor-nucleu ale reţelei ecologice locale. În
Aivazia se află cel mai jos punct al ţării. În anul 2010 aceste terenuri din fondul de rezervă al
primăriei erau, în mare parte, ocupate de porumb.
Pericolele actuale:
- degradarea solului, posibil nu întotdeauna stabilă;
- pierderi ale biodiversităţii, mai ales ale speciilor vulnerabile, prezenţa cărora necesită crearea
ariilor protejate (Rezoluţia Convenţiei a VI de la Berna, 1998);
- pierderea atractivităţii obiectului natural şi turistic important.
Insula Turunciuc
Condiţii. Pe insulă există suprafeţe destul de mari de soluri de luncă (Anexa 2) cu semne de
salinizare şi un nivel înalt de aşezare a apelor subterane, precum şi sectoare înnămolite-mlăştinoase
ale solurilor ameliorate, care se întorc la starea lor iniţială. Acestea sunt soluri cu o fertilitate
redusă şi cu factori care limitează posibilitatea de producţie agricolă, şi anume, gradul de salinizare
şi înmlăştinire. Locurile cu procese pronunţate de înmlăştinire ar trebui să fie puse sub observaţie
(Anexa 2) şi necesită planificarea unor activităţi în susţinerea proceselor naturale, a unui regim de
protecţie şi de exploatare. Însă în prezent aceste sectoare sunt folosite de către arendaşi şi proprietari
în calitate de terenuri arabile. Printre sectoarele care trebuie supuse monitorizării, se evidenţiază
grupa T4-T6 în sectorul natural Baj şi cele din vecinătate, adică acolo unde mai sunt şi alte
probleme (Administrarea ecosistemelor acvatice şi a resurselor acestora în capitolul 2.3.2.2.1). În
acelaşi timp condiţiile sunt dinamice şi pe insulă, de exemplu, un sector înmlăştinit de aproximativ
25 ha s-a format pe meandrul dintre sectorul natural Saga şi hotarul cu Ucraina în limitele teritoriului
zonei, considerată optimă pentru exploatare agricolă nelimitată.
Pericole în cazul dezvoltării situaţiei actuale:
- degradarea solului, posibil nu peste tot stabilă;
- timp pierdut care ar fi trebuit dedicat creării unui nou tip de producere mai importantă
şi mai durabilă.
Lunca Talmaza
Condiţii. Valoarea teritoriului este determinată de mai mulţi indicatori, fiecare din ei fiind
suficient pentru a recunoaşte importanţa ei deosebită: