Click aici pentru detalii

Agenti inotropi pozitivi
Cativa agenti inotropi pozitivi au fost investigati la
pacienti cu IC congestiva. Studii controlate care au testat
eficacitatea acestor agenti au aratat rezultate dezamagitoare,
aceleasi studii raportand o crestere clara a mortalitatii totale
printre pacientii la care s-au administrat medicamente cum ar fi
xamoterol si milrinona [177] . Mecanismul decesului asociat cu
administrarea de agenti inotropi pozitivi nu pare sa fie in
legatura cu agravarea insuficientei cardiace ci cu o crestere a
MSC. Digoxinul pare sa aiba un rol neutru asupra evolutiei
clinice globale la pacienti cu IC congestiva. Studiul Digitalis
Investigator Group (DIG) [178] a raportat un efect neutru
asupra mortalitatii totale si o scadere semnificativa in nevoia de
spitalizare pentru agravarea IC. De notat ca in acest studiu o
crestere semnificativa, cu 14%, a mortii cardiace nu s-a datorat
unei IC progresive, desi numarul de MSC nu a fost raportat.
Medicamente cu proprietati electrofiziologice
In ultimii ani au fost furnizate dovezi solide ca oprirea
unei aritmii ventriculare nesustinute spontane cu medicamente
antiaritmice [179] nu se traduce in scaderea riscului in cazurile
obisnuite [180] . In unele circumstante, de exemplu dupa IM,
administrarea medicamentelor antiaritmice, cum ar fi
blocantele ale canalelor de sodiu, poate fi nociva in mod special.
Tabelul 7 rezuma efectele medicamentelor antiaritmice
cu proprietati electrofiziologice asupra evolutiei clinice.
Blocanti ai canalelor de sodiu
Administrarea intravenoasa de xilina in timpul IMA nu
s-a dovedit a fi eficienta in prevenirea aritmiilor fatale ulterioare
si, intr-adevar, utilizarea sa a determinat unele temeri asupra
unei posibile actiuni periculoase a medicamentului atunci cand
a fost comparat cu placebo [181] . Administrarea profilactica a
blocantilor canalelor de sodiu este asociata cu o crestere a
riscului de mortalitate globala, bazata numai pe efectul
proaritmic al acestei terapii. Desi cele mai solide date se refera
la medicamente ca encainida, flecainida [180] si moricizina [191] ,
acest pericol nu pare sa fie delimitat pentru un singur agent sau
subclasa de agenti (tabelul 7) [182] . Cel mai mare risc in actiunea
blocantilor canalelor de sodiu se observa in timpul primei luni
de tratament activ [180, 191, 192] ; dupa acest timp, poate fi
prezent un exces de mortalitate rezidual.
In concluzie, blocantii canalelor de sodiu nu furnizeaza
nici un beneficiu si sunt probabil un potential pericol in
tratamentul profilactic la pacienti dupa IMA, cu aritmii
ventriculare documentate.
Tabelul 7 Impactul agentilor cu proprietati electrofiziologice asupra decesului la pacienti post IM cu sau fara disfunctie de VS
Clasa de medicamente Nr. de pacienti Riscul relativ de deces (95% CI) Valoarea P Referinte
Blocanti ai canalelor de sodiu
In timpul IM
Lidocaina 9155§ 1.38 (0.98-1.95)