Click aici pentru detalii
Click aici pentru detalii
Click aici pentru detalii
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
urmata de perfuzarea in jet a 10-20 ml ser fiziologic. Cand<br />
accesul venos nu e disponibil, adrenalina, atropina si lidocaina<br />
pot fi administrate pe sonda traheala. In acest caz, se vor folosi<br />
doze mai mari (de 2-3 ori) iar medicamentul va fi diluat in 10<br />
ml apa sterila.<br />
Terapia medicamentoasa<br />
Vasopresoarele<br />
Experimental adrenalina imbunatateste perfuzia<br />
miocardica si cerebrala si rata de succes a resuscitarii la animale,<br />
iar doze mai mari decat cele standard de 1 mg par a fi mai<br />
eficiente. Nu exista nici o dovada clinica fara echivoc ca<br />
adrenalina imbunatateste supravietuirea sau recuperarea<br />
neurologica la oameni, indiferent ca se folosesc doze standard<br />
sau mai mari. Unele trialuri clinice au aratat rate usor crescute<br />
a circulatiei spontane cu doze mai mari de adrenalina dar fara<br />
imbunatatirea ratei de supravietuire. Prin urmare indicatiile,<br />
dozele si intervalele de timp intre administrari ramin<br />
neschimbate, si anume trebuie administrat 1 mg la fiecare 3<br />
minute.<br />
Administrarea adrenalinei la pacientii al caror stop<br />
cardiac este asociat cu abuzul de solventi, cocaina, si alte<br />
medicamente simpatomimetice trebuie facuta cu prudenta.<br />
Experimental, vasopresina (40 U) duce la o presiune de<br />
perfuzie coronariana semnificativ crescuta. De aceea vasopresina<br />
este in prezent acceptata ca o posibila alternativa <strong>pentru</strong><br />
adrenalina.<br />
Antiaritmice<br />
Dovezile privind folosirea prespital a medicamentelor<br />
antiaritmice in FV si TV fara puls sunt putine si nu a fost gasit<br />
nici un agent care sa imbunatateasca supravietuirea. Cand se<br />
considera folosirea antiaritmicelor trebuie avute in vedere<br />
urmatoarele principii:<br />
1. Tratamentul imediat depinde de stabilitatea sau<br />
instabilitatea pacientului.<br />
2. Cardioversia e de preferat daca pacientul este instabil.<br />
3. Toate medicamentele antiaritmice au si efecte<br />
proaritmice.<br />
4. Este de dorit sa nu se foloseasca mai mult de un<br />
antiaritmic.<br />
5. Daca un medicament este ineficient trebuie<br />
considerata defibrilarea.<br />
6. Daca pacientul are disfunctie miocardica, majoritatea<br />
antiaritmicelor o vor agrava.<br />
Amiodarona este prima alegere la pacientii cu FV sau TV<br />
care nu raspund la trei socuri. 300 mg diluate in 20 ml dextroza<br />
5% administrate in bolus i.v. reprezinta doza initiala. Un bolus<br />
aditional de 150 mg se va administra daca FV sau TV<br />
recidiveaza, urmate de p.e.v. cu 1 mg pe minut timp de 6 ore si<br />
apoi 0,5 mg pe minut pana la doza maxima de 2 g.<br />
55<br />
Magneziu (8 mmoli) este recomandat <strong>pentru</strong> FV<br />
refractar daca se suspicioneaza hipomagneziemia, de exemplu la<br />
pacientii sub tratament cu diuretice depletive de potasiu.<br />
Lidocaina si Procainamida pot fi folosite daca<br />
amiodarona nu este disponibila dar nu ar trebui administrate<br />
dupa amiodarona. Procainamida se administreaza cu o rata de<br />
30 mg pe minut pana la doza de 17 mg pe Kg corp. Aceasta<br />
administrare lenta o face o optiune mai putin dorita.<br />
Tosilatul de Bretilium nu mai este recomandat.<br />
Atropina are un rol bine stabilit in tratamentul<br />
bradiaritmiilor cu instabilitate hemodinamica. Deoarece<br />
reactiile adverse sint putin probabile se poate folosi o singura<br />
doza de 3 mg i.v.. Aceasta doza este cunoscuta ca fiind<br />
suficienta <strong>pentru</strong> blocarea eficienta a activitatii vagale la adultii<br />
normali cu debit cardiac.<br />
Considerarea si tratarea cauzelor reversibile<br />
La orice pacient in stop cardiac trebuie considerati<br />
factori cauzali sau agravanti <strong>pentru</strong> care exista tratament specific<br />
(cei 4 H si cei 4 T):<br />
• Hipoxia<br />
• Hipovolemie<br />
• Hipo/Hiperpotasemie, Hipocalcemie, acidoza<br />
• Hipotermia<br />
• Pneumotorax in Tensiune<br />
• Tamponada cardiaca<br />
• Obstructie Trombembolica sau mecanica (ex.<br />
tromembolismul pulmonar)<br />
• Substante Toxice sau terapeutice supradozate<br />
Aritmii peri-stop cardiac<br />
O atentie deosebita trebuie acordata aritmiilor ce preced<br />
sau succed stopului cardiac:<br />
Bradicardiile<br />
Pacing-ul transvenos sau transtoracic joaca un rol foarte<br />
important la pacientii cu bradiaritmii extreme; rolul acestuia in<br />
stopul cardiac nu a fost stabilit, cu exceptia blocului trifascicular<br />
in care sint vizibile unde P. Daca pacing-ul extern nu e<br />
disponibil, se recomanda p.e.v. cu adrenalina in doze mici in<br />
locul izoprenalinei.<br />
Fibrilatia atriala si flutter-ul atrial<br />
Pacientul este introdus in una din cele trei grupe de risc<br />
pe baza frecventei cardiace si a prezentei unor semne si<br />
simptome aditionale (frecventa 150 pe minut;<br />
prezenta durerii toracice; prezenta dispneei; semne de<br />
hipoperfuzie periferica).<br />
La pacientii cu risc crescut: incercarea conversiei<br />
electrice dupa heparinizare.<br />
La pacientii cu risc intermediar optiunile de tratament<br />
depind de prezenta sau absenta tulburarilor hemodinamice sau<br />
REVISTA ROMÅN~ DE CARDIOLOGIE Vol. XIX, Nr. 1, An 2004