13.04.2013 Views

Click aici pentru detalii

Click aici pentru detalii

Click aici pentru detalii

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

urmata de perfuzarea in jet a 10-20 ml ser fiziologic. Cand<br />

accesul venos nu e disponibil, adrenalina, atropina si lidocaina<br />

pot fi administrate pe sonda traheala. In acest caz, se vor folosi<br />

doze mai mari (de 2-3 ori) iar medicamentul va fi diluat in 10<br />

ml apa sterila.<br />

Terapia medicamentoasa<br />

Vasopresoarele<br />

Experimental adrenalina imbunatateste perfuzia<br />

miocardica si cerebrala si rata de succes a resuscitarii la animale,<br />

iar doze mai mari decat cele standard de 1 mg par a fi mai<br />

eficiente. Nu exista nici o dovada clinica fara echivoc ca<br />

adrenalina imbunatateste supravietuirea sau recuperarea<br />

neurologica la oameni, indiferent ca se folosesc doze standard<br />

sau mai mari. Unele trialuri clinice au aratat rate usor crescute<br />

a circulatiei spontane cu doze mai mari de adrenalina dar fara<br />

imbunatatirea ratei de supravietuire. Prin urmare indicatiile,<br />

dozele si intervalele de timp intre administrari ramin<br />

neschimbate, si anume trebuie administrat 1 mg la fiecare 3<br />

minute.<br />

Administrarea adrenalinei la pacientii al caror stop<br />

cardiac este asociat cu abuzul de solventi, cocaina, si alte<br />

medicamente simpatomimetice trebuie facuta cu prudenta.<br />

Experimental, vasopresina (40 U) duce la o presiune de<br />

perfuzie coronariana semnificativ crescuta. De aceea vasopresina<br />

este in prezent acceptata ca o posibila alternativa <strong>pentru</strong><br />

adrenalina.<br />

Antiaritmice<br />

Dovezile privind folosirea prespital a medicamentelor<br />

antiaritmice in FV si TV fara puls sunt putine si nu a fost gasit<br />

nici un agent care sa imbunatateasca supravietuirea. Cand se<br />

considera folosirea antiaritmicelor trebuie avute in vedere<br />

urmatoarele principii:<br />

1. Tratamentul imediat depinde de stabilitatea sau<br />

instabilitatea pacientului.<br />

2. Cardioversia e de preferat daca pacientul este instabil.<br />

3. Toate medicamentele antiaritmice au si efecte<br />

proaritmice.<br />

4. Este de dorit sa nu se foloseasca mai mult de un<br />

antiaritmic.<br />

5. Daca un medicament este ineficient trebuie<br />

considerata defibrilarea.<br />

6. Daca pacientul are disfunctie miocardica, majoritatea<br />

antiaritmicelor o vor agrava.<br />

Amiodarona este prima alegere la pacientii cu FV sau TV<br />

care nu raspund la trei socuri. 300 mg diluate in 20 ml dextroza<br />

5% administrate in bolus i.v. reprezinta doza initiala. Un bolus<br />

aditional de 150 mg se va administra daca FV sau TV<br />

recidiveaza, urmate de p.e.v. cu 1 mg pe minut timp de 6 ore si<br />

apoi 0,5 mg pe minut pana la doza maxima de 2 g.<br />

55<br />

Magneziu (8 mmoli) este recomandat <strong>pentru</strong> FV<br />

refractar daca se suspicioneaza hipomagneziemia, de exemplu la<br />

pacientii sub tratament cu diuretice depletive de potasiu.<br />

Lidocaina si Procainamida pot fi folosite daca<br />

amiodarona nu este disponibila dar nu ar trebui administrate<br />

dupa amiodarona. Procainamida se administreaza cu o rata de<br />

30 mg pe minut pana la doza de 17 mg pe Kg corp. Aceasta<br />

administrare lenta o face o optiune mai putin dorita.<br />

Tosilatul de Bretilium nu mai este recomandat.<br />

Atropina are un rol bine stabilit in tratamentul<br />

bradiaritmiilor cu instabilitate hemodinamica. Deoarece<br />

reactiile adverse sint putin probabile se poate folosi o singura<br />

doza de 3 mg i.v.. Aceasta doza este cunoscuta ca fiind<br />

suficienta <strong>pentru</strong> blocarea eficienta a activitatii vagale la adultii<br />

normali cu debit cardiac.<br />

Considerarea si tratarea cauzelor reversibile<br />

La orice pacient in stop cardiac trebuie considerati<br />

factori cauzali sau agravanti <strong>pentru</strong> care exista tratament specific<br />

(cei 4 H si cei 4 T):<br />

• Hipoxia<br />

• Hipovolemie<br />

• Hipo/Hiperpotasemie, Hipocalcemie, acidoza<br />

• Hipotermia<br />

• Pneumotorax in Tensiune<br />

• Tamponada cardiaca<br />

• Obstructie Trombembolica sau mecanica (ex.<br />

tromembolismul pulmonar)<br />

• Substante Toxice sau terapeutice supradozate<br />

Aritmii peri-stop cardiac<br />

O atentie deosebita trebuie acordata aritmiilor ce preced<br />

sau succed stopului cardiac:<br />

Bradicardiile<br />

Pacing-ul transvenos sau transtoracic joaca un rol foarte<br />

important la pacientii cu bradiaritmii extreme; rolul acestuia in<br />

stopul cardiac nu a fost stabilit, cu exceptia blocului trifascicular<br />

in care sint vizibile unde P. Daca pacing-ul extern nu e<br />

disponibil, se recomanda p.e.v. cu adrenalina in doze mici in<br />

locul izoprenalinei.<br />

Fibrilatia atriala si flutter-ul atrial<br />

Pacientul este introdus in una din cele trei grupe de risc<br />

pe baza frecventei cardiace si a prezentei unor semne si<br />

simptome aditionale (frecventa 150 pe minut;<br />

prezenta durerii toracice; prezenta dispneei; semne de<br />

hipoperfuzie periferica).<br />

La pacientii cu risc crescut: incercarea conversiei<br />

electrice dupa heparinizare.<br />

La pacientii cu risc intermediar optiunile de tratament<br />

depind de prezenta sau absenta tulburarilor hemodinamice sau<br />

REVISTA ROMÅN~ DE CARDIOLOGIE Vol. XIX, Nr. 1, An 2004

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!