Click aici pentru detalii

Sindromul Wolff-Parkinson-White
Cauze si date clinice
Prevalenta paternului ECG Wolf-Parkinson-White
(WPW) variaza de la 0,1 la 0,3 %. WPW poate duce la MSC
atunci cand fibrilatia atriala conduce la activare ventriculara
foarte rapida prin conducere pe o cale accesorie
atrioventriculara cu perioada refractara anterogada scurta si
degenereaza in fibrilatie ventriculara. MSC in sindromul WPW
este rara dar este un eveniment dramatic la un pacient altfel
sanatos. La pacientii simptomatici din centrele de referinta
tertiare prevalenta pacientilor cu istoric de MSC abortiva este
de 2-11% [438]. Studiile populationale de baza indica o
incidenta mult mai scazuta a MSC (0,15%/an) [439, 440].
Stratificarea riscului
O serie de studii efectuate pe supravietuitorii MSC au
aratat o incidenta crescuta a urmatorilor markeri: istoric de
tahicardie simptomatica; intervale RR scurte intre bataile cu
aspect de preexcitatie din timpul fibrilatiei atriale; cai accesorii
multiple; cai accesorii localizate posteroseptal; si o incidenta
crescuta a anomaliei Ebstein [438, 441−444] . O diversitate de teste
neinvazive (ECG Holter, test de efort, test farmacologic) si teste
invazive (studiul electrofiziologic) au fost propuse pentru
evaluarea riscului de MSC. Un patern intermitent de
preexcitatie si disparitia brusca a acestuia in timpul efortului
indica un risc scazut. De asemenea disparitia aspectului de
preexcitatie dupa administrarea intravenoasa de substante ca
ajmalina sau procainamida este utilizata pentru a
identificapacientii cu risc scazut [445] . Cu toate acestea
stimularea simpatica (efortul, anxietatea, alcoolul) pot scurta
perioada refractara a caii accesorii. Conducerea frecventa prin
calea accesorie in timpul fibrilatiei atriale a fost acceptata ca un
marker de risc sensibil dar specificitate si valoarea predictiva
pozitiva sunt mici. Totusi un interval RR preexcitat >250ms a
avut o valoare predictiva negativa >95% [446] .
Aproximativ 50% din pacientii cu patern ECG deWPW
nu au istoric de aritmii. Majoritatea pacientilor asimptomatici
cu WPW au un prognostic bun. Sincopa a ramas fara valoare
predictiva pentru MSC intr-un studiu [446] dar MSC poate fi
prima manifestare a bolii [438] . La studiul electrofiziologic,
aproximativ 20% din pacienti vor avea un ritm ventricular
rapid in timpul fibrilatiei atriale induse [447, 448] . Totusi
specificitatea si valoarea predictiva pozitiva a acestui indicator
prognostic invaziv poate fi prea scazuta pentru utilizarea de
rutina la pacientii cu WPW asimptomatici [442] . Deci, utilitatea
studiului electrofiziologic pentru stratificarea riscului ar trebui
rezervata pentru pacienti selectati cu un istoric familial de MSC
sau indivizi al caror stil de viata sau activitatile profesionale
necesita o evaluare a riscului. Un studiu electrofiziologic
amanuntit este esential cand ablatia RF a caii accesorii trebuie
efectuata la pacientii simptomatici.
Managementul pacientilor cu risc inalt
Resuscitarea fibrilatiei ventriculare documentate sau a
fibrilatiei atriale cu raspuns ventricular rapid pe o cale accesorie,
este indubitabil indicatie de ablatie a caii accesorii [449] .
Tahiaritmiile simptomatice trebuie tratate individual.
Indivizilor cu WPW asimptomatic trebuie sa li se recomande
ablatie prin cateter numai in conditii speciale ca: istoric familial
de MSC, profesii cu risc inalt (pilot, miner, operator
echipamente in industria grea etc) si la atleti. Cu toate acestea
multi medici recomanda ca majoritatea pacientilor cu patern
ECG de WPW sa fie tratati prin ablatie RF pe motive ca
stratificarea riscului este nesigura, iar terapia disponibila este si
eficienta si sigura. Aceasta abordare nu poate fi justificata din
perspectiva cost-eficienta.
Concluzii
La pacientii cu sindrom WPW, studii asupa istoria
naturala au raportat o frecventa a MSC de 0,15%/an, cauza cea
mai frecventa este degenerarea fibrilatiei atriale cu raspuns rapid
in fibrilatie ventriculara. Supravietuitorii MSC au tendinta de a
fi simptomatici, au intervale RR scurte (