Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

aprobativ. Simţeam ca un fel de binecuvântare de la Sfinţia Sa că
ştiu să am grijă de Zorica. Mi-a zis, ca şi cum ar fi interceptat
suficienţa asta a mea de sine, ca şi cum ar fi zis: degeaba te bucuri, că eu
te pedepsesc: „Să ştii că neascultarea la mănăstire se pedepseşte.
Deci eu îţi sancţionez neascultarea pe care ai avut-o adineauri şi îţi
dau ca pedeapsă să nu vii la a doua Înviere, la peşteră” – unde avea
Părintele o chilie personală; organizase atunci un pelerinaj, ca după slujba
de la a doua Înviere să meargă acolo, cu tot poporul. „Ai să stai acasă
şi ai să înveţi ce-i aia ascultare”.
Dar eu nu eram o ucenică adevărată a Părintelui, nici pe departe, şi
nici măcar a locului în care eram. Ce mi-am zis? „Nu se poate să mă
lipsesc de la o asemenea… De data asta vreau eu să fiu prezentă! Cum
să nu fiu acolo, cu tot poporul? Sigur Părintele va spune lucruri foarte
frumoase. Cum să mă lipsesc eu de ele?”. Zic: „Las să meargă convoiul,
eu mă strecor pe după biserică şi încet, încet, în pădure, la o distanţă ca
să nu fiu văzută, mă duc. Şi când ajunge Părintele acolo cu toată lumea,
mă bag şi eu în mulţime. N-o să mă vadă, n-o să ştie ce-am făcut eu”.
18
Părintele duhovnicesc te conduce de la întuneric la lumină
Vrăjmaşul nu te lasă chiar aşa uşor. Zapisul e rupt, dar el nu se
împacă cu situaţia asta. Zis şi făcut. Când o cotesc eu pe după biserică,
dau nas în nas cu părintele Iustin (nu mai ştiu numele celălalt al părintelui).
Părintele Arsenie mă încredinţase lui. Spunea: „Eu nu am timp să
urmăresc îndeaproape pe toţi cei pe care îi spovedesc, dar eu te
încredinţez părintelui Iustin. Tot ce-ţi va spune şi toate relaţiile de
acum înainte să ştii că vin de la mine, din încredinţarea mea”. Şi am
dat nas în nas cu el. Zice: „Nu cumva, soră Aspazia, te-a împins
necuratul să mergi pe urmele Părintelui?”. Şi eu am zis: „Ba da”. Ce
era, să nu recunosc? Spăşită aşa şi… Părintele Iustin zice: „Uite, Părintele
Arsenie a prevăzut lucrul ăsta. Şi, din cauză că erai pe punctul să
faci a doua neascultare, m-a pedepsit şi pe mine. În loc să mă duc şi
eu cu toţi ceilalţi la peştera Părintelui, trebuie să stau aici, cu tine, să
te păzesc să-ţi faci ascultarea”. Zice: „Uite, stăm pe băncuţa asta, stăm
de vorbă. Ca să ne treacă timpul mai uşor, am să-ţi povestesc ceva”.
Porunca Iubirii 6/ 2010
17