Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

spun ceva… Sunt soţia unui gardian care l-a păzit în temniţa din
Braşov pe Părintele Arsenie, că a fost acolo câteva luni. Ştiţi că
au vizetele acelea la uşi, pe care se pot uita şi îi supraveghează pe deţinuţi
şi în timpul zilei, şi în timpul nopţii, ca să nu încerce să facă ceva. Şi îmi
povestea soţul meu că, făcând de gardă într-o zi, a auzit într-una din
celule ca o vâlvătaie şi s-a speriat. S-a dus acolo, a deschis vizeta şi sa
uitat. Să vedeţi ce potrivire şi ce întâmplare asemănătoare cu a
temnicerului din Filipi, care îl păzea pe Sfântul Pavel. A zis: „Când m-am
uitat, am văzut un om îmbrăcat în foc, ridicat de la pământ ca la jumătate
de metru, stând în genunchi.” În clipa aceea, omului aceluia, care ajunsese
în slujba securităţii, i s-au trezit toate trăirile acelea curate de ţăran român,
învăţat să creadă în Dumnezeu, să cinstească pe preot, să iubească
Biserica. S-a zguduit tot interiorul lui acoperit de platoşa asta de securist.
A deschis uşa temniţei, exact cum făcuse temnicerul din Filipi, a căzut el
în genunchi şi a zis: „Nu ştiu cine eşti, omule, Părinte, dar dumneata
n-ai ce căuta aici. Eu te scot acum de aici. Nu contează că pe mine
mă vor executa, dar dumneata eşti omul lui Dumnezeu, dumneata
trebuie să ieşi de aici, dumneata n-ai ce căuta aici.” Şi Părintele i-a
spus: „Dragul meu, dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să fiu eu aici, n-aş fi
fost aici. Locul meu acum este aici. Închide uşa şi fă-ţi datoria ta.”
38
Rugăciunea cu cuvântul n-ajunge
Odată l-a întrebat pe Părintele un procuror cum să se roage şi care
rugăciune e primită la Dumnezeu. Şi Părintele i-a spus: „Toate
rugăciunile sunt bune: paraclise, acatiste, dar ştiţi voi care
rugăciune-i cea mai plăcută lui Dumnezeu? Când toată fiinţa ta,
când toată viaţa ta, o aduci ca rugăciune.”
Şi când a zis procurorului că toată fiinţa ta, toată viaţa ta, s-o aduci
rugăciune lui Dumnezeu, Părintele a dat următorul exemplu: „La
Drăgănescu, când eram acolo, intră în biserică o femeie. Eu eram în
Sfântul Altar. Se uită într-o parte şi-n alta, iar când este sigură că n-o
vede nimeni, se aruncă cu faţa la pământ în mijlocul bisericii şi spune:
Doamne, scapă-mă! Doamne, nu mă lăsa! Doamne, scapă-mă!
Doamne, nu mă lăsa! Aia rugăciune, mă!”
Porunca Iubirii 6/ 2010
37