Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

N-am să uit noaptea aceea, cum n-am să uit nimic din toate
câte mi s-au petrecut. Părintele s-a uitat aşa, lung, la mine şi mi-a
spus: „Îţi dau un cuvânt pentru toată viaţa ta şi-ţi dau un sfat.
Cuvântul pe care ţi-l dau pentru ascultare este următorul: «Cine
caută să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaug㻓. Am înţeles foarte
bine ce vrea să spună Părintele: că dacă îţi vine o încercare, care trebuie
să vină, care este în planul tău de mântuire, pe care Dumnezeu ştie de ce
ţi-o dă, şi tu te rogi să fii absolvit de ea, te absolvă Părintele Veşnic, dar ţio
dă altădată, mai târziu, mai sporită. Exact cum spunea Părintele: „Cine
caută să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă.”. Iar sfatul este: „Să te
fereşti de Toma”. Săracul Toma s-a înroşit şi, după ce am plecat, după
ce ne-am depărtat de Părintele, el a întrebat pe Leonida: „Oare de ce
Părintele are o părere aşa proastă despre mine?”. Şi Leonida ne-a tâlcuit
ce-a vrut să spună Părintele: „Nu de tine i-a zis Aspaziei să se ferească.
Aspazia este o fiinţă cerebrală şi Părintele i-a atras atenţia că nu e bine să
fii Toma, Toma necredinciosul, adică s-o lase mai uşor cu raţiunea şi să se
îngrijească mai mult de inimă.” Asta a vrut să-i spună Părintele. Să te
fereşti de o raţionalitate exacerbată. Ea este necesară, dar nu exagerată.
20
„Pentru fiecare împrejurare grea ai binecuvântarea Părintelui”
A doua zi dimineaţa m-am dus şi mi-am luat binecuvântarea. Eu am
îngenuncheat, Părintele a pus mâna pe creştetul meu şi mi-a spus de
nenumărate ori: „Dumnezeu să-ţi ajute, copilă!”. M-a impresionat
vocea; era o voce calmă, liniştită, caldă, dar cumva parcă meditativă.
După ce m-am ridicat şi am plecat, mi-a spus: „Treci pe la biserică şi
ia o prescură pentru mama ta”. După aceea, Leonida a zis: „M-a
impresionat atât de mult cum arăta Părintele, că am uitat să număr de câte
ori te-a binecuvântat. Părintele dă o singură binecuvântare. Ţie ţi-a zis de
nu ştiu câte ori: «Să-ţi ajute Dumnezeu, copilă!». Tu ai numărat de câte ori
ţi-a spus?”. Zic: „Dar nici prin minte nu mi-a trecut”. „Atâtea împrejurări
grele o să ai şi pentru fiecare dintre ele ai binecuvântarea Părintelui”.
Când am ieşit din închisoare, Antonie şi-a adus aminte de lucrul ăsta:
„Tu-ţi aduci aminte, Părintele nostru de câte ori te-a binecuvân-tat?”. Eu zic:
„Da. Şi să ştii că de multe ori am fost în situaţii limită şi am ieşit, am scăpat”.
Porunca Iubirii 6/ 2010
19