Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

Pentru că rugăciunea nu-i numai din vârful limbii şi din gură.
Deci când toată fiinţa noastră o aducem lui Dumnezeu, aceasta-i
rugăciune primită. Unei persoane care citea în biserică Psaltirea şi acatiste
i-a zis „Mă, n-ai nimic! Nimic n-ai ţesut pe inima ta din toate rugăciunile
pe care le-ai făcut.” Deci rugăciunea cu cuvântul, dacă nu e curată şi nu
e cu toată fiinţa noastră, nu aduce folos... că n-ajunge.
Steaua destinului
Părintele Arsenie Boca
„O stea răsare din Iacov” (Numeri 24, 17)
„Am văzut steaua Lui” (Matei 2, 2)
Venirea lui Iisus în lume e pecetea de taină
scrisă pe istoria de extaz a treizeci şi şapte de
secole. Atât a fost aşteptat Iisus în Israel. De mai
multe ori şi-au schimbat ţara şi numele ei, de mai
multe ori şi-au schimbat numele neamului; ba o dată
şi religia se clătina, dar aşteptarea lui Mesia era o făclie de taină ce se
transmitea din neam în neam.
Descrierea vremii lui Mesia, strălucirea Împărăţiei mesianice era
adusă poporului aminte în fiecare veac de oameni. Însuşi Mesia a fost
descris cu de-amănuntul şi Sfintele Scripturi ale Profeţilor supravieţuiau
inspiraţilor ucişi, mărturie pe când va veni plinirea vremii.
Israel era destinat de Dumnezeu să fie un popor întreg de apostoli
ai Mântuitorului în lume. Aceasta era steaua destinului său. Ceea ce
Avraam a fost în pământul pribegiei sale, ceea ce Iosif a fost în Egipt, la
curtea lui Faraon şi Daniil în curţile din Babilon, aceea trebuia să fie tot
poporul evreu pentru toate neamurile pământului.
Acesta-i sensul mesianic, sensul de destin al cuvântului lui Dumnezeu
către patriarhul Avraam: „Şi se vor binecuvânta prin neamul tău, toate
neamurile pământului” (Facerea 22, 18) şi cuvântul către Isaia: „Casa
Porunca Iubirii 6 / 2010 39
38