Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

sincer şi cu dorinţa de îndreptare şi Taina Sfintei Împărtăşanii, care ne
asigură comuniunea deplină cu Hristos Domnul prin Sfânta Cuminecătură.
Împlinirea acestor rânduieli ale Bisericii trebuie să constituie pentru
fiecare dintre noi o problemă de conştiinţă, o problemă de
responsabilitate morală, dacă dorim într-adevăr o îmbunătăţire a vieţii
noastre duhovniceşti. Invocarea unor motive ca acestea: nu sunt pregătit
şi nu am dispoziţia sufletească pentru a face acestea, ce rost are să mă
mai spovedesc şi să mă împărtăşesc, din moment ce nu observ nici un
progres în viaţa mea sufletească, sunt dovada unei împuţinări a credinţei,
a indiferenţei şi nepăsării duhovniceşti în care trăim.
Scopul împlinirii acestor rânduieli ale Evangheliei şi ale învăţăturilor
propovăduite de Sfânta Biserică este de a ajunge la comuniunea de
iubire, prin har, cu Dumnezeu, devenind astfel dumnezei prin har,
„făcându-ne părtaşi dumnezeieştii firi şi să scăpăm de stricăciunea
poftei celei din lume” (II Petru 1, 4). Sfinţii Părinţi, care au aprofundat
taina mântuirii noastre prin Hristos, spun că Dumnezeu s-a făcut om
pentru ca omul să devină dumnezeu (Sfântul Atanasie cel Mare), nu
în înţeles panteist, ci în înţeles duhovnicesc.
Prin urmare, o viaţă creştină autentică înseamnă o străduinţă continuă
din partea noastră de a săvârşi cât mai multe fapte bune. Acestea să fie
izvorâte din iubire sinceră faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni şi să fie
împlinite întru smerenie. Pe de altă parte trebuie să ne recunoaştem starea
noastră de păcătoşenie, să manifestăm acea pocăinţă, părere de rău şi
schimbare a mentalităţii noastre, lăsându-ne îndrumaţi de cuvântul
Evangheliei, aşa cum ne învaţă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să-mi urmeze Mie”(Matei 16, 24).
55