Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

52
Viaţa duhovnicească în Hristos,
cu Hristos şi pentru Hristos
Arhimandrit Visarion Joantă
Cele ce doresc a vi le propune spre luare aminte în această
meditaţie sunt rezultatul unei discuţii avute cu elevi, studenţi şi credincioşi
care mi-au fost fii duhovniceşti în legătură cu unele lucruri care privesc
viaţa noastră duhovnicească .
În urma temelor discutate la orele de spiritualitate, sau în cuvântările
rostite de pe amvon, mi s-a pus şi această întrebare: oare este posibil ca
cineva dintre credincioşi să respecte întru totul ceea ce dumneavoastră
ne spuneţi în legătură cu o viaţă duhovnicească conformă cu preceptele
religios-morale, cuprinse în Sfânta Scriptură şi propovăduite de Sfânta
Biserică ?
Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, dacă avem într-adevăr credinţă
în Dumnezeu, căci zice Sfânta Scriptură: „Oricâte veţi cere, rugânduvă
cu credinţă, se va da vouă” (Matei 21, 22), dar poate fi răspunsul
şi negativ pentru cei care sunt necredincioşi.
Viaţa duhovnicească este îndatorire dumnezeiască
Este adevărat că a duce o viaţă religios-morală conformă cu
învăţăturile Evangheliei propovăduite de Sfânta Biserică nu e un lucru
chiar atât de uşor. Să ne gândim, de exemplu, la împlinirea poruncii de a
iubi pe vrăşmaşi, a face bine celor ce ne fac rău, a ne ruga pentru cei ce
ne blestemă (cf. Matei 5, 44), şi ne vom da uşor seama ce efort
duhovnicesc trebuie să facem, dacă într-adevăr privim lucrurile cu
seriozitate, cu responsabilitate, prin prisma conştiinţei.
Trebuie să ne străduim să facem acest efort, deoarece realizarea
noastră, împlinirea noastră duhovnicească este o îndatorire dumnezeiască:
„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit este”(Matei 5, 48).
Porunca Iubirii 6/ 2010
51