Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Unde ne ducem? Vedem moartea ca pe sfârşitul vieţii noastre,<br />
şi asta pentru că e şi ceva adevăr aici, dar şi din pricina necredinţei<br />
noastre. Suntem ca un prunc în pântecele mamei: el stă acolo până se<br />
maturizează, până devine destul de puternic, iar când părăseşte pântecele<br />
maicii sale, dacă te gândeşti, moare. Murim când părăsim pântecele<br />
mamei noastre! La fel va fi şi cu noi la sfârşitul vieţii. Vrea cineva să se<br />
întoarcă în pântecele mamei? Duceam acolo o viaţă tihnită, nu plăteam<br />
taxe şi impozite, însă nu dorim să ne întoarcem şi cred că nimeni dintre<br />
cei ce s-au dus n-ar dori să se întoarcă în viaţa aceasta. Mulţi poeţi<br />
notorii au rostit: nimenea nu mai vine îndărăt la viaţă. Am începe<br />
iarăşi viaţa aceasta, cu toate necazurile ei?<br />
44<br />
Rostul vieţii noastre este să înţelegem planul lui Dumnezeu<br />
Un psalm zice că Dumnezeu ne-a făcut fără rost, dar cred că<br />
Proorocul vorbeşte de noi, cei necredincioşi. Oare socotim că Dumnezeu<br />
ar face El atâţia oameni diferiţi, ar avea El nevoie de noi doar ca să<br />
a<strong>prin</strong>dă focul iadului, fiindcă n-are chibrituri? Nu! Dumnezeu este<br />
dragoste, iar dragostea este epitoma [suma] tuturor virtuţilor. Smerenia<br />
este cea dintâi virtute, dar dragostea fără smerenie nu este dragoste.<br />
Dragostea cu<strong>prin</strong>de toate virtuţile: înţelepciunea, cunoaşterea, puterea…<br />
Pe toate acestea le numeşte Dumnezeu dragoste, numai că noi avem o<br />
altă înţelegere, nu în sensul în care Dumnezeu o înţelege. Însă rostul vieţii<br />
noastre este să intrăm în mintea lui Dumnezeu, să-I înţelegem creaţia şi<br />
scopul ei şi atunci vom vedea o mare minune. În cursul istoriei se nasc<br />
generaţii (strămoşi, părinţi, fii, proroci, mucenici) şi oameni care ne sunt<br />
apropiaţi, însă cu fiecare generaţie, Dumnezeu ne seceră. Eram tânăr şi<br />
apoi, dintr-odată, nu ştiu ce s-a petrecut, am ajuns la sfârşitul generaţiei<br />
mele. Cine va fi următorul? Este secerişul lui Dumnezeu! Când ajungem<br />
la sfârşitul vieţii, El ne ia. Făptura omenească se naşte în istorie, petrece<br />
un timp în viaţa aceasta, iar apoi Dumnezeu ne cheamă la El, gândindu-<br />
Se la un singur lucru, şi anume, cum să ne aducă în Viaţa Sa. Singurul<br />
lucru de preţ în viaţa aceasta e să-L înţelegi pe Dumnezeu şi<br />
planul Său.<br />
<strong>Porunca</strong> Iubirii 6/ <strong>2010</strong><br />
43
Change language