Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
duhovniceşte era plin de viaţă. În acele zile, îşi începea fiecare<br />
omilie cu: „Nu ştiu cum de mai sunt încă în viaţă… Mulţumesc lui<br />
Dumnezeu că mă mai lasă să trăiesc”. Ne vorbea despre moarte în<br />
fiecare seară, spunând că omul nu poate muri.<br />
Aşteptăm, aşa cum zicem în Crez, „viaţa veacului ce va să fie”.<br />
Ce e credinţa în viaţa veşnică? Credinţa este dragoste, este condiţie a<br />
eni<strong>posta</strong>zierii, când putem vedea dincolo de moarte. Credinţa vede<br />
dincolo de moarte. Mulţi socotesc că e o închipuire, dar noi credem în<br />
nevăzut, iar celor ce cred li se pot întâmpla minuni. Credinţa este o<br />
energie, este dragoste, iar Dumnezeu răspunde dragostei pentru că El<br />
este dragoste. Dragoste pentru Dumnezeu, Carele dragoste este.<br />
Vorbim despre credinţă, nădejde şi dragoste. Trăind în credinţă,<br />
dobândim nădejde. Începem să vedem acest Dumnezeu nevăzut. Începi<br />
să te porţi potrivit cu credinţa ta şi cu ceea ce te-a făcut să ai credinţă.<br />
Încet, au loc una-două „coincidenţe”, şi ceva s-a petrecut: începi să<br />
înţelegi că acest Dumnezeu, Care nu există, lucrează ca şi cum ar fi;<br />
credinţa creşte şi de acum începem să avem nădejde. Ce este nădejdea?<br />
Speranţa că nu voi muri, că Dumnezeu mă iubeşte chiar dacă sunt un<br />
păcătos. În această nădejde nevoinţa noastră înspre Dumnezeu devine<br />
mai puternică, pentru că acum nădăjduim. Am văzut cum credinţa poate<br />
transcende moartea; acum nu numai că simţim ceva pentru că avem<br />
nădejde, ci putem alerga mai iute şi fără nicio povară. Nădejdea ne-a<br />
dus undeva. Acest „undeva” este dragostea, şi dragostea este<br />
desăvârşirea. Călătoria vieţii noastre este un drum al lipsei, al neîmplinirii.<br />
Suntem încă pe acest drum, însă sfârşitul drumului trebuie să fie când<br />
ne-am maturizat, când am dobândit de la Dumnezeu îndeajuns din gustul<br />
dragostei, când ne naştem din nou în cealaltă viaţă, care nu-i atât de<br />
„altceva” pe cât am crede, fiindcă nu avem cercare. Însă cei ce au cercare<br />
îşi dau seama că nu e „altceva”, ci cealaltă viaţă e Dumnezeu. Trebuie<br />
să fim în Dumnezeu. Trebuie însă să intrăm în Dumnezeu încă din viaţa<br />
asta. Întregul înţeles al vieţii noastre e să aflăm calea către acea călătorie,<br />
drumul spre veşnicie, să ne pocăim, să scăpăm de moarte, de această<br />
minciună, o naştere care nu naşte niciodată, o existenţă care nu<br />
există. Acesta-i scopul vieţii noastre: să scăpăm de minciuna<br />
<strong>Porunca</strong> Iubirii 6 / <strong>2010</strong> 47<br />
46