Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

că s-ar supăra dacă i-am face mai mult decât atât. Smerenia nu te
lasă nici în timpul vieţii, cu atât mai mult după moarte. Pentru că
trebuie să ştim – aşa cum spune în Avva Arsenie – până la judecată încă
trebuie să dăm socoteală. Dăm socoteală prin faptele noastre, chiar
dacă noi nu mai suntem. Dacă ucenicii – să zic între ghilimele – fac
prostii aici, nu-i facem rău Părintelui? Hai să facem un act de rugăciune,
de seriozitate, să lăsăm să lucreze Duhul Sfânt. Dumnezeu lucrează.
Excesele nu sunt bune nici în post şi nici în dulce.
Ceea ce trebuie să facem este să-i păstrăm o serioasă şi profundă
amintire şi mai ales să-i punem în practică sfaturile. Şi mai spunea un
lucru: – acesta cred că ni se potriveşte – „Să-ţi fereşti capul de două
lucruri: de prostie şi de frig”. Amin.
„Fără smerenie nu există mântuire”
Maica Marina Lupău
(Mănăstirea „Sfânta Treime”
din Bic, judeţul Sălaj)
Pe mine mă preocupă ce ne
spunea Părintele, şi anume lupta cu
patimile minţii. Patimile minţii,
spunea dânsul, sunt mai grele decât
ale trupului. Mândria, invidia şi ura
au o greutate mai mare decât
desfrâul. Şi desfrâul e groaznic. Şi
zicea: „Mă, vărsaţi-vă mintea de
gunoaie, mă.” Şi eu ziceam în
mintea mea: „Doamne, dacă am
mândrie, dacă am invidie, dacă am
răutate, eu nu mă mântuiesc. Dar de unde să ştiu eu că le am pe alea?”
Ne-a dat Părintele „test”, ca o lucrare de control, despre deosebirea
gândului, din Filocalie, volumul întâi. No, Marină, acum pune mintea la
Porunca Iubirii 6 / 2010 29
28