Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

simţământul de pe crucea părintelui Arsenie Boca l-a simţit pe
buzele lui, n-a putut să bea un strop, s-a tras înapoi. A stat cât a
stat şi, la un moment dat, unul din prietenii lui l-a întrebat: „Ce-ai măi,
Ioane?” „N-am nimic, lasă.” A încercat a doua oară, exact acelaşi
simţământ. Şi zice: „Măi, pe mine vă rog să mă iertaţi, mă duc până
acasă, că nu mă simt în apele mele.” Sigur că avea şi patima cealaltă.
Nu doar beţia, ci şi curvia. Cum vedea o femeie frumoasă pe stradă,
cum se uita cu patimă după ea. Ei, când s-a dus pe stradă către casă,
cum se uita după vreo femeie, îl apuca o frică, ca un tremur din toată
fiinţa lui, de-l determina să plece ochii în pământ.
Părintele l-a făcut, oameni buni, ca astăzi să nu mai bea deloc şi să
nu se mai uite cu patimă la nicio femeie. Femeia lui este femeia
binecuvântată şi dăruită de Dumnezeu, alături de care-şi are rolul şi
scopul în viaţa aceasta şi-şi duce viaţa ca un creştin. Vedeţi, cât de folos
este câte o lovitură de şoc…
Un om mai presus de oameni
Pr. prof. Ştefan Negreanu
Convertire la mormântul Părintelui
Arsenie
M-am întâlnit cu fratele meu, care era
student la filozofie şi care, din creştin bun,
ajunsese aproape ateu. Dacă nu era ateu,
susţinea idei prostestante şi
neoprotestante. I-am povestit fratelui meu
despre Părintele Arsenie, dar el râdea, mă
lua peste picior mereu. Şi atunci l-am
provocat şi i-am zis: „Dacă eşti sigur că
filozofia ta e bună de ceva, vino şi vezi.”
Dar aşa i-am spus de a fost nu cucerit, ci stârnit la maxim, de ce ar
putea să fie acolo. Asta se întâmpla prin 1993.
Porunca Iubirii 6 / 2010 35
34