Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

şi a început să se roage şi să cânte că va sta acolo, în întuneric, pe
veci. A zis: „Mintea mi s-a curăţit de draci şi de gânduri
păcătoase”.
Gândurile vin de la duhuri – duhuri bune şi duhuri rele. Dumnezeu ia
zis să aibă credinţă în El, chiar şi-n iad. Sfântul Siluan a făcut aşa, iar
Sfântul Duh mărturisea inimii sale că s-a mântuit. A parcurs drumul vieţii
până la sfârşit şi a avut un singur lucru de biruit, mândria sa, iar Dumnezeu
i-a descoperit cum s-o facă.
Să nu ne socotim a fi asemenea Stareţului: să ne închipuim cu
Dumnezeu în iad şi să nu deznădăjduim. Nu e la măsura noastră, nu-i
asta calea, năluciri ale mândriei. Stareţul zicea că mulţi au încercat să
trăiască aşa şi au sfârşit prin a înnebuni. Dar Stareţul spunea că am
ajuns poate vremuri în care oamenii se pot mântui doar cu nădejdea în
vreme de necaz. Lumea asta n-are nădejde: nu ştim ce-i nădejdea
adevărată decât dacă avem dumnezeiescul har. Din pântecele maicii
noastre cunoaştem doar suferinţă: suferinţa de a nu putea privi către
învierea mea. Măcar să am o nădejde că poate Dumnezeu se va milostivi
şi poate şi eu mă voi mântui. Dar nu mă văd înviat! Lucrurile s-au înrăutăţit
cu omenirea după Primul Război Mondial. Nu putem vedea nădejde
pentru că suferinţa e în pielea noastră. În lumea asta fără nădejde, singurul
lucru pe care-l pot spune multora e să aibă nădejde; Dumnezeu e
atotputernic şi ne iubeşte.
În cele mai apăsătoare clipe Dumnezeu e lângă noi
Însă văd ceva în cuvintele Sfântului Siluan mai aproape de măsura
noastră, ceva ce putem înţelege. În toate greutăţile vieţii să ne amintim
acest cuvânt: aceasta nu-i încă lumea deznădejdii. Trăim uneori în iad,
iar acesta este la măsura vieţii noastre. În viaţă, toţi trăim iadul, toţi ne
simţim pierduţi, însă Dumnezeu atunci e mai aproape de noi. Aşa că, ne
putem folosi de vremurile de necaz şi să-L aflăm acolo pe Dumnezeu.
Nu vă pot spune cum, vă spun doar un lucru pe care l-am văzut în viaţa
mea şi a altora.
Porunca Iubirii 6 / 2010 49
48