Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

34
Părintele l-a ajutat
să nu mai bea deloc
Bogdan Juncu (Făgăraş)
Era un maistru militar beţiv, curvar,
căsătorit cu o femeie credincioasă, cu copii.
Femeia se tot ruga la Dumnezeu să facă
cumva să-l schimbe pe bărbatul ei, că nu
voia să-l lase, aşa cum era el, cu patimile
astea. Şi, la un moment dat, îi zice femeia
bărbatului: „Bărbate, uite, te rog ceva, dar te
rog să nu mă refuzi, fă asta pentru mine.”
„Ce?” „În concediul de anul acesta, hai cu mine la mormântul Părintelui
Arsenie, la Prislop.” „Păi, măi femeie, ce să fac eu acolo?” „Păi, treaba
ta, dacă urci până acolo sau nu, dar hai până la Prislop.” S-au dus şi
văzând că oamenii ocolesc mormântul Părintelui Arsenie, îngenunchează
şi el, se roagă, se ridică şi sărută sfânta cruce. Şi aşa arsură a simţit, de
s-a tras înapoi. Şi s-a gândit: „Măi, ce-o fi cu mine? Mă gândesc sau ce
se întâmplă? Nu se poate să mă ardă lemnul.” Şi iar s-a apropiat, şi iar
a avut exact acelaşi simţământ. Mai stă puţin în genunchi, se ridică şi
apoi se retrage. N-a mai încercat a treia oară. Nevasta lui a văzut tot,
dar n-a zis nimic.
Când să plece de la mănăstire, zice bărbatul către ea: „Măi femeie,
nici nu ştiu ce să zic, nu ştiu cum să zic. Tu, mi s-o întâmplat ceva la
crucea asta sau poate e ceva cu capul meu.” „Măi bărbate, îţi spun
sincer şi eu am văzut, dar ce s-a întâmplat?” „Păi când m-am apropiat
să sărut crucea, am simţit o arsură puternică pe buze de m-am dat înapoi.
Am crezut că mi s-a părut şi am încercat a doua oară, şi tot la fel, şi nam
mai avut curaj a treia oară să fac acelaşi gest.” „Păi, măi bărbate, să
crezi ce vrei, cum vrei. Dacă înţelegi ceva din aceasta, ar fi foarte bine.
Dacă nu, cum crezi tu.”
Au ajuns acasă şi a încercat să reia din nou năravul lui. Prieteni faini,
de pahar, şi femei. Când a luat paharul să-l pună la gură să-l bea, exact
Porunca Iubirii 6/ 2010
33