Porunca iubirii 6/2010 - Cartea Ortodoxa prin posta

54
Pocăinţa sinceră aşează pe unii în rândul sfinţilor
Sfânta Evanghelie şi Sfânta Biserică ne învaţă că Dumnezeu
a trimis în lume pe Fiul Său, Domnul Iisus Hristos, ca să mântuiască pe
cel pierdut, pe cel păcătos. Câteva exemple ne vor fi suficiente pentru a
înţelege lucrul acesta.
Zaheu, vameşul, era un om păcătos, un om care săvârşea multe
nedreptăţi faţă de semenii săi. Dar la întâlnirea cu Domnul Iisus s-a
bucurat, L-a invitat în casa sa. Nemulţumit de viaţa pe care o dusese
până atunci, se căieşte, adică îi pare rău şi face o mărturisire publică:
„Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă
am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. La o astfel de
mărturisire sinceră, izvorâtă din adâncul inimii, Mântuitorul îi răspunde:
„Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiul lui
Avraam. Căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel
pierdut”(Luca 19, 1-10).
Un alt exemplu de convertire îl avem în pilda vameşului şi a fariseului.
Se spune în pildă că vameşul stătea undeva la intrarea în templu, cu
capul plecat în jos, conştient de starea sa de mizerie morală, bătându-se
cu mâna în piept şi zicând: „Dumnezeule, milostiv fii mie,
păcătosului”. Recunoaşterea şi căinţa pentru păcatele săvârşite i-a adus
îndreptarea, căci zice Evanghelia: „acesta s-a coborât mai îndreptat
la casa sa” (Luca 18, 10-14).
Exemplu grăitor de milă, iubire şi iertare din partea lui Dumnezeu
pentru un păcătos care se căieşte este cazul relatat de Sfântul Ioan
Evanghelistul în legătură cu femeia prinsă în adulter de către farisei şi
cărturari. Când Domnul Iisus Hristos le-a spus că cel care se simte fără
de păcat să pună primul mâna pe piatră şi să arunce în ea, toţi au plecat
mustraţi fiind de cugetul lor. Atunci Mântuitorul Iisus Hristos I-a zis:
P:„Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti”
(Ioan 8, 3-11).
Dar cel mai semnificativ act de căinţă, de convertire, de întoarcere
la Dumnezeu îl avem în pilda fiului risipitor. Conştient de starea de mizerie
materială şi morală, fiul risipitor îşi vine în sine, se gândeşte la starea de
Porunca Iubirii 6/ 2010
53