numărul 17, martie 2010 - Serviciul Român de Informaţii

După absolvirea facul- Moruzov, în vederea tratării bolii
tăţii, dar fără să susţină acestui copil în vârstă de 12 ani.
examenul de licenţă, s-a angajat,
între anii 1925 - 1928, ca diurnist Tinerii, cu bani primiţi
la Marele Stat Major, în acelaşi de la Mihail Moruzov, pleacă în
În vârtejul disputelor dintre
Serviciul Secret şi Siguranţă
timp urmând şi cursurile călătorie de nuntă o săptămână
Institutului de Criminologie din la Veneţia, una la Milano şi apoi
Amestecul brutal al lui
Paris, perioadă în care a venit în la Paris, unde Gheorghe
Mihail Moruzov în familia
ţară de două-trei ori, întrucât Cristescu începe cursurile de
Cristescu are şi alte conotaţii. La
frecvenţa nu era obligatorie. fotografie avansată la Casa
acea vreme, între directorul
„Lumier re”. La Cazier ul
Serviciului Secret, Mihail
Cu diploma obţinută la Judiciar de la Tribunalul din
Moruzov şi directorul general al
Paris s-a putut angaja, în 1928, ca Paris, Gheorghe Cristescu
Poliţiei de Siguranţă, Eugen
exper t în g ra-
Cristescu, relaţiile profesionale
fologie pe lângă
erau extrem de încordate.
Serviciul Secret de
Motivul? Se pare că era vorba de
I n f o r m a ţ i i a l Gheorghe Cristescu este acela o dispută de competenţă între
Armatei Române,
cele două instituţii în problema
pe care Ana Pauker promisese
instituţie al cărei
comunistă. În loc de conlucrare
director era Mihail că-l va transfor ma din s-a ajuns, datorită orgoliilor, la o
Moruzov. Se pare
adevărată stare de adversitate,
„criminolog în criminal de
că de la început,
t o t a l p ă g u b o a s ă p e n t r u
între cei doi s-a război”
interesele, dar mai ales pentru
legat o foarte bună
integritatea statului român.
relaţie de serviciu, urmează cursurile de amprente
Moruzov apreciindu-l pe Gicu
Cristescu, ca fiind un tânăr cu
calităţi ce promitea să ajungă un
bun profesionist. Stăpânea
foarte bine limbile franceză,
engleză şi germană.
Aşa se face că, începând
cu 1 septembrie 1930, Gicu
Cristescu a fost angajat în
funcţia de şef al Biroului de
Fotografie şi Identificări al
Serviciului Secret, cu un salariu
de 9 000 lei pe lună.
În aceeaşi perioadă,
tânărul Cristescu se îndrăgosteşte
de o verişoară primară
(Cecilia Botez), deşi fratele său
mai mare, Eugen Cristescu, la
acea vreme ajuns director
general în Poliţia de Siguranţă,
se opunea categoric unei
asemenea relaţii. Într-un astfel
de moment delicat a intervenit
Moruzov, care-i ajută pe Gicu şi
Cecilia să se căsătorească legal,
devenindu-le naş de cununie,
ulterior şi naş de botez al fiicei
lor, Mihaela. Mai mult, i-a ajutat
să-şi scoată paşapoarte pentru a
pleca din nou la Paris, împreună
cu un nepot de al său, Mănencu
digitale, iar la Societatea de
Grafologie frecventează conferinţele
de iniţiere în grafologie.
D u p ă c i n c i l u n i ,
terminându-se banii, cei doi
tineri căsătoriţi se întorc la
Bucureşti, soţia fiind gravidă, iar
familiile sunt puse în faţa
faptului împlinit. Numai fratele
cel mare, care lucra la Siguranţa
Generală, Eugen Cristescu, nu
cedează şi îi obligă să anuleze
prima căsătorie şi să facă alta
legală, prin Tribunal. A fost
nevoie şi de inter venţia
patriarhului pentru a legaliza şi
binecuvânta o astfel de
căsătorie.
În 1935, Mihail Moruzov
îl trimite din nou la Paris pe Gicu
Cristescu pentr u a ur ma
cur surile Institutului de
Criminologie Practică, şcoală
p a r t i c u l a r ă d e s c h i s ă d e
inginerul vienez Francisc
Nelken. Împreună cu un tânăr
parizian, timp de cinci luni, cu
un salariu lunar de 9 000 lei plătit
de Serviciul Secret, Gheorghe
Cristescu obţine un certificat de
expert grafic.
Primul pas l-a făcut
Siguranţa. În 1926, Eugen
C r i s t e s c u î n t o c m i s e u n
consistent şi documentat
Raport, de 62 de pagini, despre
M i ş c a r e a r e v o l u ţ i o n a r ă
comunistă din România şi
legăturile ei cu Internaţionala a
III-a. Concluzia era tranşantă:
organizaţiile comuniste care
acţionau ilegal în România
aveau un caracter subversiv,
foloseau metodele spionajului,
ceea ce le făcea extrem de
periculoase. Cu numai un an
înainte, o agentă comunistă, pe
numele conspirativ „Gherda”,
reuşise să sustragă în original
planul de mobilizare al armatei
române. Lipsa de vigilenţă a
Serviciul Secret, dar mai ales a
generalului Ludovic Mircescu,
şeful Statului Major al Armatei,
căzut în mrejele agentei, era
evidentă, punând autorităţile
statului român într-o situaţie
jenantă. Cel care a cules laurii a
fost Eugen Cristescu. A fost
avansat, un an mai tîrziu, în
funcţia de director general al
Poliţiei de Siguranţă. Ba mai
mult, în calitate de expert
martie-mai 2010 23