numărul 17, martie 2010 - Serviciul Român de Informaţii

6
2
m
a
rt
ie 1
99
0
Managementul riscurilor implică, fireşte, toate structuri dedicate de management al riscurilor, în
funcţiile managementului, inclusiv pe cea de control, şi virtutea faptului că managementul riscurilor reprezintă
reprezintă o responsabilitate a managementului o responsabilitate (atribut normativ) a managementului
general. Deoarece implică şi funcţiile de conducere şi general. La fel de important este faptul că atribuţiile
coordonare, adoptarea măsurilor adecvate de răspuns acestor structuri dedicate nu pot depăşi sfera gestionării
revine ca sarcină managementului riscurilor. Chiar dacă specializate a riscurilor, deoarece managementul de risc
se referă la întreaga organizaţie, funcţia de control nu se poate substitui managementului general. Cu alte
exercitată în cadrul managementului riscurilor este cuvinte, măsurile de răspuns se adoptă de
specifică şi nu poate înlocui controlul managerial, care managementul general, nu de şeful structurii de
se exercită pe niveluri ierarhice. management al riscurilor.
Cu alte cuvinte, controlul intern reprezintă o Fundamentat pe complementaritatea stabilită
posibilitate obiectivă (atribut, însuşire) a anterior, un model simplificat de funcţionare integrată a
managementului general, iar managementul riscurilor acestor procese ar putea fi acesta:
constituie o posibilitate normativă a managementului
general, o pârghie de atingere a competenţei stabilită ◦ în cadrul evaluării îndeplinirii obiectivelor curente se
prin normă (act constitutiv, regulament de organizare şi identifică erori/abateri şi se iau măsuri corective
funcţionare etc.). (control intern);
Prin urmare, controlul intern reprezintă o funcţie ◦ aceste abateri, împreună cu măsurile corective, se
managerială la nivel global, iar managementul riscurilor analizează ierarhic sub aspectul impactului asupra
implică toate funcţiile managementului la nivel specific. îndeplinirii obiectivelor curente şi, eventual, se propun
(control intern) şi adoptă (managementul riscurilor)
Concluzionând, putem aprecia că relaţia dintre măsuri de răspuns;
noţiunile de control intern şi de management al ◦ la intervale stabilite prin documente de planificare, se
riscurilor este definită de proprietatea comună asupra analizează stadiul îndeplinirii obiectivelor strategice
termenilor de gestionare a riscurilor şi obiectivelelor împreună cu situaţia riscurilor şi a măsurilor de răspuns
curente ale organizaţiei. la adresa obiectivelor curente (managementul
riscurilor);
Funcţionarea integrată a proceselor de control ◦ eventualele riscuri identificate la adresa obiectivelor
intern şi de management al riscurilor strategice şi măsurile de răspuns ce se impun vor sta la
Departe de a fi un simplu exerciţiu de gândire
speculativă, aceste clarificări de natură conceptuală au
un rol important în proiectarea corectă a sistemelor de Avantajul unui astfel
control intern şi de management al riscurilor. de model este că
poate fi dezvoltat şi
adaptat pentru orice
În primul rând, suprapunerea parţială pe care o organizaţie preocucomportă
noţiunile de control intern şi de management pată de ridicarea
al riscurilor trebuie să fie transformată în standardelor profecomplementaritate
atunci când se organizează sionale şi creşterea
activitatea organizaţiei, pentru a se evita suprapunerile eficienţei în procesau
conflictele de competenţe, precum şi alocarea sele de control
ineficientă a resurselor. Complementaritatea
activităţilor reprezintă cheia pentru integrarea firească a intern şi de manacelor
două procese, iar integrarea este perfect posibilă gement al riscu-
deoarece în vârful sistemelor de control şi de rilor.
management al riscurilor se află acelaşi management
general (ambele procese sunt conduse de aceleaşi Perspective în
persoane, după cum reiese din definiţiile avute în controlul intern
vedere). şi managementul
riscurilor
Astfel, o separare raţională a competenţelor
între controlul intern şi managementul riscurilor ar fi ca Pentru a-şi justigestionarea
riscurilor la adresa obiectivelor curente şi fica existenţa şi
corectarea erorilor/abaterilor să revină controlului costurile, un prointern,
iar gestionarea riscurilor la adresa obiectivelor ces de control
strategice şi aplicarea măsurilor de răspuns să revină i n t e r n s a u d e
managementului riscurilor. management al riscurilor
trebuie să fie
De asemenea, în organizarea funcţionării celor efectiv, pentru a fi
două procese este necesar să se ţină seama de faptul că efectiv trebuie să fie
în cadrul unei organizaţii nu pot exista structuri derulat corespunzător,
propriu-zise de control managerial (s-ar substitui liniei iar pentru a fi derulat
ierarhice) deoarece controlul intern este o funcţie
(atribut obiectiv) a managementului, dar pot exista
INTELLIGENCE
baza adaptării documentelor de planificare strategică
(managementul riscurilor).