numărul 17, martie 2010 - Serviciul Român de Informaţii

- cred într-un Dumnezeu doar al lor. Cred că Dumnezeu
se uită pe vizetă la ei doar duminica şi în sărbători
religioase, când sunt pregătiţi să-l primească.
"E normal să vrei
să trăieşti mai bine,
dar nu este normal
să aştepţi
ca asta să-ţi cadă din cer"
FP: Cum vedeţi transformările instituţionale din
ţara noastră, în ultimii ani?
V.D: S-au făcut multe lucruri pentru modernizarea
României, dar să fim sinceri, cele mai multe s-au făcut la
presiunea UE şi NATO. Încă nu s-au creat un ethos al
schimbării şi o cultură a modernizării. Politizarea şi
centralismul excesiv blochează încă naşterea unei
societăţi moderne europene. Administraţia este încă
destul de coruptă, chiar dacă nu la nivelul indicelui de
percepţie a corupţiei, indice puternic influenţat de
media.
Evoluţia este însă inegală, căci oamenii sunt
motorul schimbării. Acolo unde liderii de instituţii sunt
oameni cu o gândire deschisă şi curajoşi, lucrurile se
schimbă repede, mai ales dacă reforma se cuplează şi cu
schimbarea de generaţii. Acolo unde există curajul
promovării de tineri, lucrurile avansează rapid. Am
văzut progrese spectaculoase, dar şi instituţii care fac un
pas înainte şi doi înapoi. Totul este amestecat, per total,
mergem înainte dar, totuşi, prea încet. În multe locuri
birocraţia este iraţională, există categorii privilegiate în
sectorul public, unele sectoare sunt sinecuri pentru
clientela politică, iar funcţionarii sunt proprietarii
funcţiilor.
FP: Vă este frică de SRI?
FP: Ce notă aţi da democraţiei din România?
VD: Nu mi-e frică, am un sentiment de protecţie pe
VD: Democraţia funcţionează bine, cel puţin în care-l resimt din postura de simplu cetăţean. Dar nu
definirea Tratatului de la Copenhaga. Avem condiţii întotdeauna a fost aşa. Acum studiez percepţia riscurilor
pentru libertate, dar nu ştim cât este de importantă şi şi raţionamentele publice privind reducerea lor şi observ
nici la ce este bună. Cu o cultură civică a sărăciei, unde că SRI a devenit surprinzător de rapid şi o instituţie a
oamenii îşi vând votul pe o sticlă de ulei şi un kil de zahăr, securităţii psihologice şi invocată de cetăţeni ca necesar a
mai avem mult drum de parcurs prin istorie. Cum Moise se implica în eliminarea delincvenţei, corupţiei sau chiar
şi-a plimbat poporul prin deşert timp de 40 de ani, până în stăpânirea unor epidemii sau pandemii. Majoritatea
au dispărut cei slabi şi cei care aveau suflet de sclav, tot populaţiei nu mai consideră SRI ca moştenitoare a
aşa va trebui să rătăcim şi noi. Sper să fie mai puţin. vechii Securităţi şi o creditează cu o încredere care se
Notă de trecere, dar nu magna cum laude. apropie de 50%, pentru prima dată după 20 de ani. Din
păcate, acest lucru se produce şi în contextul pierderii
FP: Ce-şi doresc românii? sau deteriorării încrederii în alte instituţii: Parlament,
partide politice, Guvern, sistem juridic. Pentru SRI
VD: Nu-şi doresc nimic. Îşi doresc doar bucurii înseamnă o dovadă a modernizării şi schimbării radicale
individualiste, iar politicienii nu au reuşit să emoţioneze în condiţiile în care a pornit cu un mare handicap de
masele pentru vreun proiect serios. E normal să vrei să imagine publică şi încredere. Evoluţia din ultimii ani a
trăieşti mai bine, dar nu este normal să aştepţi ca asta SRI ar putea fi predată la şcolile de administraţie şi
să-ţi cadă din cer, nu este normal să nu te întrebi cu ce guvernare modernă ca un caz de bune practici. Nu mi-e
trebuie să contribui tu la propria fericire. frică de o instituţie care se ocupă inteligent de
Popoarele se cunosc şi după modul în care îşi securitatea naţională şi care acţionează respectând
asumă înfrângerile, iar istoria noastră învăţată la şcoală Constituţia şi legile ţării. Mă sperie câteodată instituţia
nu consemnează niciuna. Românii nu sunt tâmpiţi, sunt Guvernului, mă sperie destul de des Parlamentul şi alte
şmecheri şi nu au avut niciodată ocazia să-şi descopere instituţii care periclitează siguranţa mea economică sau
demnitatea, astfel că nu au ce pierde. Nu sunt mândri, culturală prin neasumarea misiunii sau prin pierderea
sunt doar orgolioşi. Au fost atât de umiliţi încât nu mai din vedere a priorităţilor.
martie-mai 2010 59