numărul 17, martie 2010 - Serviciul Român de Informaţii

particularităţi legate de obiect, obiective şi scop.
În concluzie, controlul inter n şi
managementul riscurilor reprezintă noţiuni
autonome deoarece definesc procese interne distincte.
La o primă vedere, componentele comune ar
b. În ceea ce priveşte relaţia semantică dintre putea fi mediul de control/mediul intern, gestionarea
noţiunile de control intern şi de management al riscurilor activităţilor de control, informarea şi
riscurilor, părerile exprimate se împart, fără comunicarea respectiv monitorizarea.
excepţie, în două categorii care, deşi pornesc de la La o analiză mai atentă se poate observa că
aceleaşi definiţii menţionate mai sus, se exclud mediul de control şi mediul intern nu se confundă,
reciproc. după cum cultura de control nu se confundă cu cea
În prima categorie se încadrează opiniile organizaţională.
potrivit cărora controlul intern include De asemenea, activităţile de control, informarea şi
managementul riscului, căruia îi rezervă statutul de comunicarea, respectiv monitorizarea prezintă
standard (componentă) de control intern. anumite particularităţi în cazul managementului
riscurilor faţă de controlul intern, ce decurg din
Cealaltă categorie consideră că faptul că acesta are în vedere şi obiectivele
managementul riscurilor include controlul intern, strategice ale organizaţiei.
argumentul invocat, valabil de altfel, fiind acela că În ceea ce priveşte gestionarea riscurilor,
managementul riscurilor, ca orice activitate aceasta reprezintă, într-adevăr, o componentă
m a n a g e r i a l ă , i n c l u d e t o a t e f u n c ţ i i l e comună deoarece presupune, atât pentru controlul
managementului, inclusiv pe cea de control. intern, cât şi pentru managementul riscurilor:
În mod evident, prima categorie comite o
eroare de apreciere atunci când pune semnul
egalităţii între gestionarea riscurilor şi
managementul riscurilor, iar cea de-a doua
asimilează în mod eronat o relaţie de
corespondenţă uneia de apartenenţă.
Măsurile de răspuns se stabilesc pe baza
Ca de obicei, adevărul se află la mijloc. profilului de risc (evaluarea riscurilor şi a toleranţei
Pentru clarificare se poate recurge la la risc) şi pot fi avute în vedere patru tipuri de
imaginea algebrică a două mulţimi distincte, răspuns:
formate din componente, relaţii, obiective specifice, ◦ transferul (asigurări financiare, de exemplu);
obiective ale organizaţiei şi scop, care au însă şi ◦ tolerarea riscurilor (când costurile de diminuare
unele elemente comune. sunt prohibitive, comparativ cu importanţa şi
Unul dintre elementele comune controlului iminenţa riscului);
intern şi managementului de risc a fost stabilit ceva ◦ sistarea/încetarea activităţii (unele riscuri pot fi
mai devreme şi se referă la obiectivele curente ale menţinute la niveluri acceptabile numai prin
organizaţiei. întreruperea activităţii care comportă riscurile);
Deoarece, aşa cum arătam mai sus, ◦ diminuarea riscurilor (se acţionează în vederea
obiectivele, scopul şi relaţiile asociate comportă reducerii importanţei, amânării ori înlăturării
diferenţe specifice, rezultă că alte elemente comune posibilităţii de materializare a riscului). Aceste
este necesar să fie căutate printre componentele tipuri de răspuns sunt comune controlului intern şi
(standardele) controlului intern şi ale managementul managementului riscurilor, diferenţa specifică fiind
riscurilor. aceea că procesul de control intern se limitează la a
Componentele controlului intern sunt:
◦ Mediul de control;
◦ Gestionarea riscurilor;
◦ Activităţile de control;
◦ Informarea şi comunicarea;
◦ Monitorizarea.
Managementul riscurilor implică:
◦ Mediul intern;
◦ Stabilirea obiectivelor;
◦ Identificarea evenimentelor;
◦ Gestionarea riscurilor;
◦ Aplicarea măsurilor de răspuns;
◦ Activităţile de control;
◦ Informarea şi comunicarea;
◦ Monitorizarea.
◦ Identificarea riscurilor relevante;
◦ Evaluarea riscurilor;
◦ Evaluarea toleranţei la risc;
◦ Măsurile de răspuns.
stabili (proceduri adecvate, control preventiv) sau
propune măsurile de răspuns, în timp ce
managementul riscului merge mai departe cu
componenta de aplicare a măsurilor de răspuns.
Este important de analizat, în mod particular,
sursa acestei diferenţe specifice, deoarece oferă o
perspectivă managerială asupra relaţiei dintre
controlul intern şi managementul riscurilor.
Astfel, controlul intern reprezintă o funcţie a
managementului general, iar luarea unor măsuri
de răspuns se realizează prin alte funcţii ale
managementului, cum sunt conducerea şi
coordonarea, de exemplu. Se poate menţiona, în
martie-mai 2010 71