numărul 17, martie 2010 - Serviciul Român de Informaţii

MANIPULARE PRIN MASS-MEDIA
A
stăzi, mai mult ca oricând, ne aflăm în situaţia de a învăţa să
recepţionăm critic mesajele care ajung la noi şi care încearcă să ne
convingă şi să ne transforme în susţinători ai unui punct de vedere
sau ai unui oportunist interesat de obţinerea capitalului politic,
religios sau de altă natură.
Manipularea este una dintre principalele forme de abatere
de la informarea obiectivă, prin care se urmăreşte determinarea
unui actor social să gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului.
Formele generale de manipulare
În scopul devierii comportamentelor şi dominării gândirii
opiniei publice, manipularea uzează de mijloace precum
persuasiunea şi dezinformarea.
Persuasiunea se defineşte ca acţiunea prin care autorul unui
mesaj susţine o idee, încercând să convingă auditoriul. Persuasiunea
nu conţine intenţionalitate negativă, în sensul că nu ascunde fapte, ci
le evidenţiază doar pe cele favorabile. Ea ţine de forţa argumentării,
de puterea de convingere a vorbitorului, de modul în care acesta este
capabil să-şi pună într-o lumină cât mai bună ideea susţinută. Cu alte
cuvinte, actul persuasiv nu presupune obligativitatea de a acţiona
într -un anume fel, ci oferă argumente logice, emoţionale şi culturale
în sprijinul eventualei asumări a acţiunii respective.
Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra
elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenţie ce
modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în
receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent
social.
Exemple de manipulare prin mass-media
Manipularea constituie o formă a influenţei sociale, care
mizează pe producerea unei schimbări în opiniile, atitudinile şi
comportamentele ţintei.
Dacă vom lua în seamă faptul că una dintre funcţiile
importante ale comunicării este aceea de influenţă, atunci ne va
apărea ca firească specializarea acţiunii de influenţă în cadrul massmedia.
Datorită structurii sale complexe şi a limbajului specific,
care îmbină forţa cuvântului cu atuurile actoriceşti (tonul, mimica,
expresivitatea mişcării), televiziunea are cel mai persuasiv tip de
mesaj dintre toate mijloacele de comunicare în masă.
Expertul în teoria comunicării Neil Postman atrăgea
atenţia, în 1981, asupra unei singure forme de persuasiune şi asupra
eficacităţii acesteia în reconfigurarea valorilor: reclamele de la
televizor. Conform aprecierilor lui, până la vârsta de 20 de ani,
vizionăm aproximativ un milion de spoturi publicitare. Tot Postman
atrăgea atenţia că majoritatea americanilor permit televiziunii să le
ocupe tot mai mult timpul şi să le influenţeze din ce în ce mai
puternic opiniile despre lumea în care trăiesc.
Cristina Annabella Jako
martie-mai 2010 75