PDF - Limba Romana

Aniversări 99
pentru a ne lărgi orizontul filologic,
dar mai ales pentru scrierea tezelor
de an şi de licenţă. Cărţile oferite cu
atâta bunăvoinţă de V. Melnic nu se
găseau la Biblioteca Universităţii.
După practica dialectologică
de la anul II, efectuată în satele
Tudora, Palanca, Crocmaz, Răscăieţi
din părţile Căuşenilor, am avut
fericita ocazie ca la finele anului următor
să plec, împreună cu colegii
mei Mihail Purice şi Mihail Dolgan,
într­o expediţie dialectologică prin
satele din Bucovina, cu colectivul
de dialectologi­anchetatori de la
Academie (Rubin Udler, şef de sector
şi conducătorul echipei, Victor
Comarniţchi, Vasile Melnic, Nicolae
Bileţchi ş.a.). Aici mi s­a încredinţat
să fac ancheta la compartimentul
Morfologie, alături de Vasile Melnic.
Împreună cu colegul şi prietenul
meu Mihail Dolgan, am scris şi un
articol, intitulat Sub cerul Bucovinei
pe care l­am publicat în ziarul Kişiniovskii
universitet, iar activitatea
noastră din cadrul cercului ştiinţific
lingvistic şi tematica tezelor noastre
de an şi de licenţă au fost orientate
tot mai mult spre cercetările dialectologice.
Eu şi colegul meu Mihail
Purice ne­am format chiar ca specialişti
în dialectologie, susţinând şi
tezele de doctor în acest domeniu.
După absolvirea Facultăţii de
Litere am fost repartizat la Academia
de Ştiinţe, la Sectorul Dialectologie
şi Fonetică Experimentală.
Aşa am devenit, de data aceasta, şi
colegi de lucru, şi de breaslă.
L­am ştiut dintotdeauna un om
de o cumsecădenie aparte, vesel şi
glumeţ, un om al nemâniei, cum ar
spune poetul, consecvent în prietenie,
simplu cu toţi, foarte modest
şi săritor la nevoie, gata să ajute
pe fiecare cu ceea ce poate. Aşa
îl ştiu toţi colegii şi prietenii. Întrun
interviu acordat revistei Glasul
naţiunii (septembrie, 1994) însuşi
V. Melnic mărturiseşte: „Am o singură
dorinţă – să păstrăm omenia
şi bunătatea sufletească”, „n­am
pricinuit nimănui nici un rău”, „am
sărit la nevoie în ajutorul tuturor
celor ce mi l­au solicitat”, „respect
oamenii care spun adevărul în faţă”,
„să ne fie mereu trează conştiinţa
naţională”.
* * *
Dragă Vasile, coleg şi prieten,
la acest frumos jubileu al dumitale
vin cu un buchet din cele mai frumoase
flori de câmp, culese de pe
acest scump pentru noi, românii,
plai­„gură de rai” al Moldovei, al cărui
grai­„fagure de miere” l­ai cules,
l­ai colectat, l­ai adunat fir cu fir, ani
în şir, ca pe un buchet de trandafiri;
vin cu cele mai din inimă felicitări şi
urări de bine, în primul rând, urări
de sănătate, de care ai nevoie
acum cel mai mult. Dumnezeu să
te întărească, să­ţi dăruiască’ mulţi
ani înainte, cu voie bună şi pace
în suflet, cu bucurii şi speranţe, cu
întoarcerea cât mai de curând la
activitatea care ţi­a fost cea mai
dragă – cartea şi scrisul, la familia
ta, soţia Ludmila şi fiul Octavian,
care îţi poartă de grijă. La mulţi ani!