PDF - Limba Romana

Prezentări şi recenzii 207
Vas de ofrandă. Cultura sântana
de Mureş – Cerneahov, sec. IV
lui în limba română de către rusofoni.
La pronume nu avem nimic de
observat. Am putea remarca doar
faptul că, de exemplu, „conţinutul”
semantic al „politeţei” la persoana a
doua, care în română e segmentat
în cel puţin trei „parcele”: dumneata,
dumneavoastră, mata, are drept
corespondent în rusă o singură
unitate: вы. Ar fi fost necesar un
comentariu mai larg al contrastului
în discuţie, întrucât, ştim cu toţii,
fenomenul interferenţei în cazul
dat este frecvent la rusofonii care
încearcă să vorbească româneşte.
Mai multe teme conţin paragrafe în
care sunt analizate particularităţile
gramaticale ale verbului, precum şi
ale celorlalte părţi de vorbire.
Un spaţiu întins al cursului îl
ocupă formarea cuvintelor, diverse
probleme privind lexicologia
generală – sinonimia, paronimia,
antonimia. Toate aceste aspecte de
ordin pur lingvistic şi­au găsit locul
cuvenit în manual, fiind ilustrate prin
fragmente din literatura beletristică,
precum şi prin alte texte.
Totodată însa, aşa cum se
specifică chiar în titlu, publicaţia
pe care o comentăm are profil medical.
De aici şi bogăţia terminologiei
medicale găzduită de paginile ei,
cea cu caracter neologic, livresc,
existentă şi în alte limbi, dar şi în
cea românească populară, neaoşă.
Micile dicţionare din cuprinsul temelor
sunt meticulos lucrate.
Vom mai nota că manualul
conţine şi informaţii despre istoria
medicinii, despre plante medicinale
etc. În legătură cu aceasta, am veni
cu unele sugestii. La o eventuală
reeditare, ar fi util ca lucrarea să
cuprindă şi un paragraf în care
să se vorbească despre practicile
medicinale la daci. Se ştie că, în
urma săpăturilor arheologice din
1955, în capitala Daciei Sarmizegetusa
(Grădiştea Muncelului de
astăzi) s­a găsit o trusă medicală
ce datează din timpul celui de­al
doilea război dacic (105­106 d. Hr.),
având următorul conţinut: o pensetă
de bronz... bine păstrată, deşi
au trecut de atunci aproape două
milenii, un bisturiu cu lamă de fier,
borcănaşe de lut în care se păstrau
diverse alifii şi o „tabletă” din cenuşă
vulcanică folosită, aşa se crede,
ca absorbant pentru cicatrizarea
rănilor. În afară de aceasta, există
date sigure precum că la daci era
cunoscut tratamentul maladiilor cu
diverse plante. Pedanios Dioscoride,
medic ce a trăit în timpul
împăraţilor Claudiu (41­45 d. Ch.)