PDF - Limba Romana

Analize şi sinteze 31
mă plimb puţin prin faţa «sediului»,
să sun iar la poartă şi iar să­ntreb.
Principalu­i să nu mă las, să nu­i
las, dacă şi a cincea oară şi a zecea
oară ei pretind că nu­s la ei. Mă mai
plimb, mă întorc, sun, întreb. Dacă
se mânie, se mânie, chiar dacă
mă înjură, mă alungă, mă bat, eu
să nu mă las, să nu­i las!” (Arta
refugii, p. 272). Este evidentă în
această secvenţă aceeaşi trăsătură
de caracter inconfundabilă pe care
Paul Goma o atribuie basarabenilor,
anume „extraordinara capacitate
de regenerare”. Basarabeanul, în
concepţia scriitorului nostru, trebuie
să fie mult mai tare, capabil
de un efort maxim pentru a reuşi.
Insistenţa, perseverenţa aceasta
îşi află expresie pe potrivă în stilul
oral care într-un moment ca acesta
atinge o cotă maximă, discursul
transformându­se în strigăt. O altă
tehnică a stilului oral, dialogul,
utilizat frecvent în contextul literar
chişinăuian, mărturiseşte, de fapt,
o relaţie specială dintre scriitor şi
cititor. De la apariţia, la începutul
anilor ’70, a volumului de dialoguri
Aici şi acum, semnat de Serafim
Saka, volum care a făcut senzaţie
în perioada respectivă, şi până la
Dialogurile la marginea oraşului,
semnate de Liviu Damian, scriitorii
se adresează unui cititor marcat de
faptul că i se impunea o literatură, o
limbă şi o istorie „fără cap şi coadă”.
Este evident că pentru a spori puterea
de persuasiune a discursului,
autorii vor recurge la „cuvântul viu”,
la oralitate.
Către finele secolului al XX­lea
în discursul literar se mixează
oralitatea cu livrescul, autorii mizând
din ce în ce mai mult pe un
cititor cultivat.
Paradigma postmodernă,
implicând diversitatea, eclectismul,
colajul, include şi ingredientul oralităţii.
Scriitorii vor pleda tot mai mult
în favoarea hibridizării discursului,
urmărind de fapt accederea spre un
alt fel de imagine. Care va fi aceasta?
– ne o va demonstra timpul.
Deocamdată însă se conturează
în mod sigur un proces de utilizare
a oralităţii în domeniul scrisului,
oralitate care în peisajul literar basarabean
este mult mai complexă.
REFERINŢE bIbLIOGRAFICE
1. (apud) Santerres­Sarkany,
Stephane, Teoria literaturii, Bucureşti,
Editura Cartea Românească, 2000.
2. Santerres­Sarkany, Stephane,
op. cit.
3. Goma, Paul, Mi-a căzut cartea
de istorie în cap încă de când eram de
cinci ani, Limba Română, Chişinău,
1996, nr. 5­6.
4. Durand, Gilbert, Aventurile
imaginii. Imaginaţia simbolică. Imaginarul,
Bucureşti, Editura Nemira, 1999.
5. Mavrodin, Irina, Hazard şi artă
poetică, Prefaţă la volumul: Proust, În
căutarea timpului pierdut. La umbra fetelor
în floare, Bucureşti, 1988, Editura
Univers.