PDF - Limba Romana

222
domenii. Semnează – cu seninătate şi
cu „calmul discuţiei” – Ovidiu Pecican,
comentând volumele Paradoxuri ale
modernizării de Marius Lazăr, Retori,
similare, imposturi de ciprian
Şiulea şi boierii minţii de Sorin adam
Matei; Cătălin Avramescu, abordând
tema „fraudelor intelectuale”; Stelian
Tănase, relatând despre activitatea
cominternistă a lui Henri Barbusse
şi Panait Istrati şi Mircea Mihăieş,
publicându­şi un fragment din eseul
despre Bătrâneţe. În continuare – un
studiu erudit (Sfântul Anselm între
creştinism şi neoplatonism) de Andrei
cornea, Criza liberalismului european
de Ştefan Vianu, Andrei Ţăranu, cu o
analiză pertinentă a cărţii lui Joshua
Muravchik Raiul pe pământ. Mărirea şi
decăderea socialismului şi o polemică
civilizată a lui Ioan­Aurel Pop cu Lucian
Boia şi lucrarea acestuia Istorie
şi mit în conştiinţa românească.
Mai citiţi: Vara literară 2004 de Dan
C. Mihăilescu, Strategii de a învinge
uitarea de Alex Leo Şerban ş.a. Revista
se declară deschisă şi acelora
care împărtăşesc idei diferite de cele
ale corpului redacţional, cu condiţia
să nu se confunde critica de idei cu
stigmatizarea publică a autorului. E o
revistă ce­şi are – pare­se – motivaţia
în pasiunea pentru libertatea absolută
a gândirii.
CUVâNTUL, nr. 9/2004 începe
cu reflecţiile lui Mircea Martin despre
necesitatea unor noi strategii culturale.
Un interviu cu ministrul Răzvan
Teodorescu, care susţine că de fapt
cultura nu este considerată de către
Comunitatea Europeană drept subiect
de acquis comunitar. Andrei Bodiu afirmă
că romanul recent Pupa russa al
lui Gheorghe Crăciun este una dintre
cele mai importante cărţi de ficţiune
apărute în România după revoluţie.
Un articol de Bogdan Ghiu, în care
este pusă în cauză artificialitatea
imaginilor contemporane şi dispersa-
limba Română
rea semiotică a acestora în contextul
reprezentărilor umane de azi. La
rubrica Politologie Matei Martin vine
cu un eseu în care menţionează – în
chip discutabil – că Românii nu pot fi
acuzaţi de antiamericanism. Sondajele
de opinie, titlurile din presă, căldura
cu care preşedintele George W. Bush
a fost primit la Bucureşti acum un an,
lipsa de reţinere cu care atâţia români
au plecat – şi încă mai pleacă – spre
SUA demonstrează sentimente de-a
dreptul proamericane. Nu e însă decât
o iluzie: priviţi de cei mai bătrâni ca nişte
fraţi eliberatori (care n-au mai venit
niciodată să ne elibereze) şi de cei tineri
ca un pământ al făgăduinţei, americanii
nu încetează să fie contemplaţi
cu simpatie, dar şi cu... superioritate.
În clişeele autohtone, americanii sunt
proşti, inculţi, limitaţi. E, până la urmă,
tot o formă de antiamericanism... Mai
citiţi: interviul cu Ion Nicodim (Puţin
îmi pasă dacă neînţelegerile din mine
sunt înţelese sau nu de ceilalţi), rubricile
Antropologie, Istorie, Filozofie (în
special – articolul Contingenţe întru
libertate) ş.a.m.d. O revistă pe potriva
sensibilităţii cititorului de azi.
Gr. C.