PDF - Limba Romana

200
priveşte colecţia Uricariul, se pare
că editorul ei n­a reuşit, din motive
deocamdată necunoscute, să o
trimită. Volumele ce se păstrează
în prezent în fondul mănăstirii Noul
Neamţ de la Arhiva Naţională a
R.M. au fost primite, conform ştampilei,
după 1918.
Dacă Theodor Codrescu n­a
izbutit să satisfacă dorinţa stareţului
Andronic, a realizat acest lucru
în favoarea bibliotecii publice din
Cernăuţi. Informaţia am depistat­o
pe un exemplar al volumului II din
Uricariu, tipărit în 1852 care se află
împreună cu altele 18 în posesia
Muzeului Literaturii Române „M.
Kogălniceanu” din Chişinău, toate
primite ca donaţie în 1986 din partea
Bibliotecii Ştiinţifice a Universităţii
din Cernăuţi. Pe foaia de titlu
a respectivului exemplar, în partea
de sus, se află autograful editorului:
„Onorabilei biblioteci naţionale
din Cernăuţi”, după care urmează
semnătura donatorului.
Amintim cititorilor că cel mai
mare serviciu pe care l­a făcut
Theodor Codrescu Basarabiei a
fost totuşi tipărirea operelor lui Constantin
Stamati. Acesta, după 1860,
fiind la o vârstă înaintată, obosit şi
bolnav, era preocupat de editarea
creaţiei într­un volum aparte. După
cum reiese dintr-o scrisoare a sa
(datată cu 22 iulie 1862, Ocniţa)
către Petrache Petrino din Cernăuţi,
întru realizarea scopului propus
avea nevoie de un „scriitor ce ştie
ortografia nouă şi stilul limbii române
de acum”, ca să­şi „prescrie
la curat” lucrările. Ţinând seama
de legăturile lui Th. Codrescu cu
„Românii basarabeni”, de interesul
lui faţă de această provincie, pre-
limba Română
supunem că misiunea i­a revenit
anume lui. Probabil, în timpul unei
vizite de după 1862 în Basarabia
Th. Codrescu a primit manuscrisele
chiar din mâna lui C. Stamati
pentru a le edita. Aşa se explică
faptul că în 1868 apare la Iaşi, în
tipografia Buciumul Român, impunătorul
volum Muza românească.
Compuneri originale şi imitaţii
din autorii Europei de cavalerul
Const. Stamati, volum îngrijit de
Theodor Codrescu. Ediţia se deschide
cu o succintă notă semnată
de editor, ce reprezintă nu numai
o apreciere a operei scriitorului de
la Ocniţa. Iată câteva fragmente:
„Patrioticele scrieri ale Domnului
Costachi Stamati au ornatu multe
foi periodice, mai cu seamă Colecţiunea
Almanahurilor tipografiei
Buciumului Român... După înţelegerea
ce am avut cu Domnul autor
şi cu ajutorul său ofer Românilor
această Muză Românească. Îmi
pare rău că domnul autor din modestie
nu s­au înduplecat dorinţei
mele de a­mi da o schiţare din viaţa
sa spre a o împărtăşi şi publicului”.
Astăzi nu putem şti dacă „Lebăda
Basarabiei”, cum îl supranumeau
contemporanii pe constantin
Stamati, a ţinut în mână multrâvnitul
său volum, care i­ar fi îndulcit, cu
siguranţă, ultimele zile ale vieţii.