Capitolul II - Universitatea Tehnică

Prin vocaţie şi funcţiuni, Universitatea Tehnică este bine plasată pentru a contribui la
construcţia şi afirmarea societăţii cunoaşterii şi învăţării. Iar rezultatele bune obţinute în
Universitatea Tehnică arată fără dubiu că eficacitatea cu care U.T.C-N. îşi îndeplineşte misiunea
socială este importantă pentru viitorul comunităţii.
Dar, în perspectiva tendinţelor de globalizare şi mobilitate largă a forţei de muncă
calificate, educaţia este tot mai frecvent considerată a fi în acelaşi timp factor şi efect. În acest
context, o strategie actuală ia în considerare diminuarea aspectelor negative amintite, dar şi
modul în care învăţământul este chemat nu numai să reacţioneze faţă de tendinţele de
globalizare, ci dimpotrivă să joace un rol hotărâtor în dezvoltarea unei societăţi dezirabile cu
toleranţă bazată pe comunicare şi înţelegerea intereselor fiecărui participant la acest proces.
Astfel, deşi există o „piaţă” a cererilor de educaţie superioară, facultăţile nu dispun încă
de mecanisme de adaptare, de implicare în pieţe şi ne permitem să apreciem că există mari
inegalităţi educaţionale de acces. În acest sesns, recentul Oficiu pentru Carieră şi-a început
activitatea cu inerentele greutăţi ale începutului.
Cele analizate anterior descriu o stare contextuală în care prin cele care vor urma se
dezvoltă un proces ideatic ce conduce la o nouă sintagmă definită prin „transformarea ca
dezvoltare" a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.
Indiferent de domeniul în care se pregătesc studenţii, un impact deosebit de negativ
asupra studiului îl are situaţia materială a studenţilor. Pe de o parte studenţii reclamă lipsa
mijloacelor materiale suficiente care să le permită să se dedice intensiv studiului, pe de altă parte
Ministerul resimte ca o grea povară fondul de burse (cca. 1/3 din bugetul său).
Lipsa de direcţionare legislativă a fost, până acum, cea mai importantă piedică în
conturarea şi aplicarea unei reforme a învăţământului. Rostul esenţial al politicii este acela de a
transforma în opţiune politică educaţională (şi, prin aceasta, în obiective de atins de către
reforma învăţământului) comandamentele sociale actuale, dar, mai ales, pe cele viitoare
(structură ocupaţională, nevoi culturale, nevoi politice şi civice etc.). Fără o asemenea
direcţionare politică, învăţământul este despărţit de realitate. Exact acest lucru s-a întâmplat în
perioada de până acum şi a avut un efect pervers absolut firesc: în loc ca schimbările să
modeleze sistemul în funcţie de cerinţele adresate de societate (prin intermediul sistemului
politic) output-ului sistemului de învăţământ, în lipsa acestora, învăţământul s-a modelat
conform cerinţelor participanţilor la sistem (personalul didactic, administraţia învăţământului,
populaţia şcolară). Reforma de până acum a sistemului de învăţământ este rezultatul
compromisului dintre interesele cadrelor didactice, pe de o parte, şi ale studenţilor, pe de altă
parte, cu respectarea unor interese sau comandamente venite din partea administraţiei centrale -
mai ales dinspre Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerul Finanţelor. Este o
deformare tipică şi binecunoscută a oricărui sistem birocratic în momentul în care scopul
funcţionării lui nu mai este formulat din exteriorul birocraţiei respective - el devine un
instrument de satisfacere a propriilor interese, concentrat pe maximizarea input-urilor (intrări de
resurse de orice fel) şi pe consumarea acestora.
Toate aceste lucruri au fost resimţite şi în universitatea noastră, iar în unele situaţii se pot
produce înţelegeri greşite.
Legat de birocraţie nu este lipsit de interes să amintim că volumul documentelor ce
trebuiesc procesate la nivelul administraţiei universităţii a crescut imens. Astfel, numai în anul
2007, la Registratura universităţii au fost luate în evidenţă peste 37.500 de documente. Apoi, este
greu să crezi că acestea nu aşteaptă un răspuns...
2.2 Student-educaţie-inginer
Tinerii absolvenţi se află la un punct de inflexiune a existenţei ce defineşte începutul
carierei, dar şi manifestarea competenţelor umane şi profesionale.
15