Capitolul II - Universitatea Tehnică

1920 - La 1 februarie se inaugurează Şcoala Superioară Industrială în clădirea din str. Gh.
Bariţiu nr. 26-28;
• Se desfiinţează secţia de tâmplărie, iar secţia de mecanică a fostei Şcoli
speciale industriale intră în lichidare. În noua formă de organizare Şcoala
Superioară Industrială funcţionează puţin, devenind "Şcoala Superioară de
Arte şi Meserii" iar mai târziu "Şcoala Superioară Medie Tehnică";
• Urmând exemplul Bucureştiului şi al Timişoarei privind înfiinţarea de şcoli
tehnice superioare, comisia universitară investită cu misiunea de a organiza
Universitatea din Cluj propune înfiinţarea unui Institut Politehnic cu facultăţi
de mine şi metalurgie. Propunerea este susţinută de Nicolae Iorga şi guvernul
francez care se arată gata să ofere proiectul unei astfel de şcoli după modelul
de la Saint-Etienne, dar Consiliul Dirigent al Transilvaniei optează pentru o
Politehnică la Timişoara;
1922 – La 27 septembrie îşi deschide porţile Şcoala de conductori tehnici, unica şcoală
cu profil electromecanic din România. Durata cursurilor este de 4 ani şi sunt
admişi absolvenţii a 6 clase de liceu (Ordinul 28.467/1922 al Direcţiei generale a
Instrucţiunii adresat Directorului regional al învăţământului Cluj);
1923 – Programul de învăţământ al şcolii asimilează pe cel german de la „Tehnicum
Mittweida” (7 martie);
1933 - Şcoala de conductori tehnici se transformă în "Şcoala de subingineri
electromecanici" care îşi continuă activitatea pînă în 1948. Acest lucru s-a
petrecut datorită modului în care funcţiona şcoala şi datorită faptului că erau
admişi numai elevi care au absolvit 8 clase de liceu. Şcoala de subingineri a
existat din acest an, chiar dacă absolvenţii din perioada 1923-1933 au obţinut
titlul de subinginer în urma unor examene de diferenţa. Acest lucru rezultă din
conţinutul Deciziei nr. 500033/7 septembrie 1933, emisă de Ministerul Lucrărilor
Publice şi Comunicaţiilor;
1936 - Şcoala de conductori de lucrări publice din Cluj se mută la Bucureşti;
1948 – Ia fiinţă „Institutul de Mecanică” ce va sta la baza viitorului „Institut Politehnic”;
1964 – Sub imperiul vremurilor şi prin strădania unor personalităţi vizionare, „Institutul
Politehnic” s-a dezvoltat ajungând să cuprindă trei facultăţi:
• Construcţii
• Mecanică
• Electrotehnică;
1990 – Din nucleul iniţial se desprind noi facultăţi, astfel încât structura Institutului
cuprinde:
• Facultatea de Automatică şi Calculatoare;
• Facultatea de Construcţii, cu secţia de Arhitectură;
• Facultatea de Construcţii de Maşini;
• Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii;
• Facultatea de Electrotehnică;
• Facultatea de Mecanică;
• Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor.
1992 - Institutul primeşte actuala denumire, "Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca";
1994 - Se înfiinţează Colegiul Universitar Tehnic, Economic şi de Administraţie;
1998 - Se înfiinţează Facultatea de Arhitectură şi Urbanism;
2007 – Se înfiinţează Facultatea de Instalaţii.
Respectându-ne blazonul de unitate de învătământ superior cu tradiţie credem că
prestigiul Universitătii şi strădaniile comunitătii academice pot oferi fiecărui tânăr cadrul potrivit
pentru împlinirea aspiraţiilor sale în domeniul tehnic.
Într-o lume în continuă transformare şi evolutie, crearea de noi valori se impune,
devenind obligatorie. Inginerul este cel mai în măsură să-şi aducă aportul mai ales la dezvoltarea
2