format electronic

More documents

Recommendations

Info

studii/documente acela[i num`r de militari, respectiv de blindate); un batalion de desant – para[utare, care se transforma, la mobilizare, în regiment; trei divizii mecanizate care se înfiin]au la r`zboi, fiecare cu câte 8.500 de militari [i 65 de tancuri; trei divizii mecanizate care se înfiin]au la r`zboi, fiecare cu câte 7000 de militari [i 65 de tancuri. 4 În total: [ase divizii mecanizate, o divizie de tancuri [i un batalion de desant – para[utare, la pace, respectiv 12 divizii mecanizate, dou` divizii de tancuri [i un regiment de desant – para[utare, la r`zboi. Îns` noua organigram` a armatei române a generat – potrivit aprecierii f`cute de ministrul român al For]elor Armate, la 14 noiembrie 1962, „unele greut`]i în procesul de instruire [i de asigurare material`, iar din experien]a aplica]iilor a rezultat c` diferen]a în ceea ce prive[te puterea de foc [i de izbire a pus probleme deosebite privind întrebuin]area lor în lupt`“ 5 . Deoarece mare[alul Andrei A. Greciko, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia, a comunicat generalului de armat` Leontin S`l`jan faptul c` „în a doua jum`tate a lunii decembrie a.c. (1962 – n.n.), va avea loc la Moscova o consf`tuire a mini[trilor For]elor Armate, în scopul actualiz`rii protocolului încheiat în martie 1961“ 6 , ministrul român al For]elor Armate a încercat s` profite de acel prilej pentru a modifica unele prevederi ale protocolului respectiv [i a înaintat un raport Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român la 14 noiembrie 1962. În documentul respectiv, Leontin S`l`jan a detaliat [i motivat indica]iile pe care urma s` le dea unei delega]ii, 20 compus` din [eful Direc]iei Opera]ii, [eful Direc]iei Organizare – Mobilizare [i [eful Direc]iei Planificare – Mobilizare din Marele Stat Major, care urma s` poarte discu]ii cu reprezentan]ii armatei sovietice, la Moscova, în perioada 20–23 noiembrie 1962, pentru preg`tirea document`rii necesare consf`tuirii din luna decembrie 1962. Potrivit indica]iilor lui Leontin S`l`jan, membrii delega]iei române urmau s` le comunice omologilor lor sovietici faptul c` prevederile protocolului semnat în martie 1961 r`mâneau acelea[i, în general, îns`, datorit` greut`]ilor ap`rute în procesul de instruire [i de asigurare material` [i „]inând seama de faptul c` URSS nu poate livra, pân` în anul 1965, num`rul de tancuri (mijlocii T – 54 A sau T – 55, n.n.) prev`zut ini]ial“ 7 , partea român` propunea realizarea unor modific`ri în cadrul structurii trupelor de uscat [i a celor de ap`rare antiaerian`, proprii la pace [i la r`zboi începând cu anul 1963. 8 a pace, grosul For]elor Armate ale României urma s` fie alc`tuit din L cinci divizii mecanizate – fiecare având 8.000 – 8.500 de militari [i 146 de tancuri – , o divizie mecanizat` cu efective reduse (2.000 de militari [i 146 de tancuri) [i o divizie de tancuri (cu 241 de tancuri). La mobilizare se înfiin]au o divizie de tancuri identic` cu cea existent` la pace, [ase divizii de infanterie moto – fiecare cu câte un regiment de tancuri (67 de tancuri), iar divizia mecanizat` cu efective reduse existent` la pace î[i completa structura [i se transforma într-o divizie cu 8.000 – 8.500 de militari [i 146 de tancuri. 9 Num`rul total de mari unit`]i române[ti existente la pace ([ase divizii mecanizate, o divizie de tancuri, un batalion de desant – para[utare) [i la r`zboi ([ase divizii mecanizate, [ase divizii de infanterie moto, dou` divizii de tancuri [i un regiment de desant – para[utare) a fost men]inut, respectându-se prevederile protocolului semnat în martie 1961 la Moscova. Ministrul român al For]elor Armate a subliniat, în acela[i raport, faptul c`, „dup` anul 1965, func]ie de posibilit`]ile de dotare cu tancuri, se va revedea organizarea diviziei de infanterie moto“ 10 . De asemenea, artileria antiaerian` româneasc` se confrunta cu probleme legate de livrarea armamentului care urma s` intre în dotare. Întrucât Uniunea Sovietic` nu reu[ea s` furnizeze în totalitate tehnica de lupt` solicitat` de partea român` (tunuri antiaeriene S – 60, cal. 57 mm., [i KS – 19 M – 2, cal. 100 mm., precum [i tractoare mijlocii pe [enile pentru remorcarea pieselor de artilerie antiaerian`), generalul Leontin S`l`jan propunea o nou` structur` a artileriei antiaeriene române[ti la pace [i la r`zboi: 3 regimente artilerie a.a. – dislocate la Giurgiu, Mangalia [i Bra[ov – [i un divizion artilerie a.a., la Ploie[ti (la pace), respectiv unit`]ile existente la pace [i, în plus, dou` regimente artilerie a.a., amplasate la Fete[ti [i Re[i]a. Pe de alt` parte, ministrul român al For]elor Armate [i-a exprimat în mod indirect mul]umirea pentru faptul c`, în anul 1962, se înfiin]ase, cu ajutorul sovieticilor, Regimentul 4 Rachete Antiaeriene, la Ploie[ti, iar în anul 1963 urma s` ia fiin]`, la Hunedoara, Regimentul 15 Rachete Antiaeriene. În acest fel, acoperirea zonei Bucure[ti – Ploie[ti, precum [i a obiectivului „Hunedoara“ – care constituia, în caz de r`zboi, sursa principal` de o]el, font`, cupru, plumb [i armament pentru Gheorghe Gheorghiu- Dej, N.S. Hru[ciov, Emil Bodn`ra[ [i Chivu Stoica, cu prilejul unei vizite a liderului sovietic \n Rom#nia. 1 (27) 2005 document
România – se realizau în întregime cu patru regimente de rachete antiaeriene. 11 Cât prive[te obiectivul „Re[i]a“, ap`rarea antiaerian` a acestuia se asigura cu avia]ia de vân`toare [i cu Regimentul 10 Artilerie Antiaerian`. Deoarece unitatea respectiv` nu avea posibilitatea s` ac]ioneze împotriva ]intelor aeriene care zburau la în`l]imi foarte mari, datorit` performan]elor tehnice limitate ale pieselor de artilerie din dotare, Leontin S`l`jan propunea sovieticilor, în noiembrie 1962, desfiin]area la pace a regimentului respectiv. Atât protocolul semnat la Moscova, în martie 1961, de mini[trii For]elor Armate ale statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, cât [i modific`rile propuse de generalul de armat` Leontin S`l`jan, dup` trei s`pt`mâni de la încheierea crizei rachetelor din Cuba (octombrie 1962), se înscriu într-o ordine logic` care poate porni chiar de la 14 mai 1955, cu prevederile punctului 5 al „Protocolului adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“. Subiectul reuniunilor de la Moscova, din martie 1961 [i decembrie 1962, respectiv Var[ovia – 1955 a fost acela[i: consemnarea, într-un document oficial, a efectivelor militare ale statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia. Actorii participan]i la reuniunile respective au fost aceia[i: reprezentan]ii militari ai statelor care f`ceau parte din structura politico-militar` creat` oficial la 14 mai 1955. otivele pentru care s-au modificat, în anii 1961–1962, M efectivele militare conven]ionale ale armatelor statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia puteau fi generate atât de noua doctrin` adoptat` de armata sovietic` la începutul anilor ’60, cât [i de o probabil` reorganizare a dispozitivului militar al Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia dup` e[uarea tentativei lui Nikita Hru[ciov de a amplasa în Cuba rachete nucleare cu raz` medie de ac]iune. Celebra doctrin` a mare[alului V.D. Sokolovski a promovat, din anul 1960, ofensiva strategic` ca unic mod de ac]iune pentru armata URSS [i a precizat noile mijloace pe care urma s` le foloseasc` Armata Ro[ie pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare sovietice: „Acum, rolul principal va reveni trupelor de rachete cu destina]ie strategic`, avia]iei cu ac]iune îndep`rtat` [i submarinelor înzestrate cu rachete, care vor folosi toate arma nuclear`, bineîn]eles, dac` Uniunea Sovietic` va fi silit` s` recurg` la document 2005 1 (27) aceast` arm`. Or, este greu s` califici loviturile date de trupele de rachete ca fiind ac]iuni ofensive sau de ap`rare. Ac]iunile trupelor de rachete vor avea întotdeauna un caracter decisiv [i în nici un caz de ap`rare, indiferent dac` pe frontul terestru trupele atac` sau se ap`r`“ 12 . Ofensiva declan[at` cu vectorii nucleari era urmat` de ocuparea teritoriilor statelor inamice de for]ele conven]ionale sovietice [i, implicit, de armatele statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, care nu aveau în înzestrare armament nuclear. Adoptarea „doctrinei Sokolovski“ de c`tre Armata Ro[ie [i, implicit, de Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia, la începutul anilor ’60, a generat schimb`ri în ceea ce prive[te dotarea armatelor ]`rilor comuniste europene ([i nu numai) aflate \n sfera de influen]` sovietic`. O mare parte din tehnica de lupt` conven]ional`, produs` în uzinele sovietice, precum [i o parte din cea existent` în dotarea unor mari unit`]i ale Armatei Ro[ii, a fost livrat` statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, iar reorganizarea respectiv` s-a efectuat, ca de obicei, prin chemarea la Moscova a reprezentan]ilor militari ai statelor comuniste-satelite. În concluzie, exist` o leg`tur` direct` între evenimentele politicomilitare care au avut loc în mai 1955 (crearea Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia [i semnarea „Protocolului adi]ional secret“), martie 1961 (încheierea unui nou „Protocol adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“) [i noiembrie 1962 (modificarea Protocolului, la cererea ministrului român al For]elor Armate). Generalul Leontin S`l`jan a reconfirmat, în noiembrie 1962, o mare parte din structura armatei române, a[a cum se fusese stabilit` aceasta la Moscova, în martie 1961, iar în anul 1963 a semnat, împreun` cu comandantul suprem al For]elor Armate Unite, mare[alul A.A. Greciko, un alt „Protocol adi]ional secret“ 13 , ]inându-se cont de propunerile române[ti elaborate în noiembrie 1962. Totodat`, se poate observa faptul c` planurile armatei române privind dotarea cu tehnic` de lupt` modern` erau coordonate cu documentele adi]ionale secrete ale Tratatului de la Var[ovia, întocmite în perioada 1955– 1963. Primul plan de acest gen cuprindea perioada 1956–1960 [i a fost prezentat cu întârziere la Moscova, în noiembrie 1955. În martie 1961, mini[trii Ap`r`rii ai statelor membre ale O.T.V. au semnat un nou protocol studii/documente secret [i, în aceea[i lun`, a fost prezentat [i s-a aprobat, la Moscova, planul armatei române privind dotarea cu tehnic` de lupt` modern` în perioada 1961–1965. În anul 1963, a avut loc o modificare a documentului adi]ional semnat în martie 1961, îns` termenul de valabilitate – anul 1965 – s-a p`strat atât în cazul protocolului, cât [i în cazul planului românesc de dotare cu tehnic` de lupt`. ererea ministrului român al For]elor Armate de a se modifica C prevederile „Protocolului adi]ional secret“ poate fi privit` [i dintr-o alt` perspectiv` istoric`. Contextul în care s-a desf`[urat „criza rachetelor“ din Cuba [i evolu]ia disputei sovietoamericane din Marea Caraibelor, din octombrie 1962, ne pot oferi o ipotez` de lucru cu totul inedit`. Este de notorietate faptul c` liderii politici [i militari ai României au fost lua]i prin surprindere de [tirea referitoare la existen]a în Cuba a unor instala]ii de lansare a rachetelor balistice sovietice; primele informa]ii despre situa]ia de criz` au parvenit autorit`]ilor de la Bucure[ti prin intermediul buletinelor de [tiri ale posturilor de radio strìne. De asemenea, se cunoa[te faptul c` Gheorghe Gheorghiu-Dej [i conduc`torii militari români au fost extrem de nemul]umi]i de faptul c` mare[alul Andrei A. Greciko, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, a ordonat ridicarea capacit`]ii de lupt` a armatei române f`r` s` consulte, în prealabil, autorit`]ile politice [i militare de la Bucure[ti. 14 În consecin]`, s-ar putea spune c` unul dintre motivele pentru care ministrul român al For]elor Armate a solicitat modificarea „Protocolului adi]ional secret“ a fost tocmai modul cum s-au comportat Nikita Hru[ciov [i mare[alul Andrei Grecikov fa]` de liderii politici [i militari români în cursul crizei din Cuba. Iar dorin]a autorit`]ilor de la Bucure[ti de a nu fi implicate în crizele interna]ionale generate de conduc`torii Uniunii Sovietice ar fi putut s`-l determine pe generalul Leontin S`l`jan s` cear`, dup` numai trei s`pt`mâni de la încheierea „crizei rachetelor“, o modificare a „Protocolului adi]ional secret“, în sensul amân`rii îndeplinirii tuturor obliga]iilor militare asumate de România prin Protocolul semnat în martie 1961, la Moscova. Succesiunea evenimentelor din acea perioad` [i motivele plauzibile pe care le-am invocat sprijin` aceast` ipotez` [i sper`m ca, în viitor, s` o putem confirma sau infirma cu ajutorul unor noi documente din arhivele române[ti [i strìne. 21
Page 1 and 2: ganiza]ia Tratatului de la Var[ovia
Page 3 and 4: Mare[alul V.G. Kulikov, comandantul
Page 5 and 6: A u r`mas, practic, neobservate [i,
Page 7 and 8: „De Gaulle - scrie Jan Sejna - [i
Page 9 and 10: Redactat \n „savurosul“ limbaj
Page 11 and 12: S Un deceniu de la prima extindere
Page 13 and 14: nemul]umite de faptul c` SUA caut`
Page 15 and 16: militarismului vest-german, care a
Page 17 and 18: de stat al avia]iei SUA, Tsarik, [i
Page 19: n perioada 11-14 mai 1955 s-au desf
Page 23 and 24: MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.
Page 25 and 26: - 77 % în loc de 100 %. La toate a
Page 27 and 28: Ap`ruser` focare ale opozi]iei din
Page 29 and 30: poate anun]a constituirea unui guve
Page 31 and 32: în Germania. Singurul lucru de car
Page 33 and 34: amintea ulterior Z. Mlynar despre c
Page 35 and 36: — Ce a]i f`cut \n timpul evenimen
Page 37 and 38: — Principalele informa]ii veneau
Page 39 and 40: unit`]i din zon` (Brìla, Bacù). D
Page 41 and 42: crat` acestei alian]e conduce la id
Page 43 and 44: C#nd l-am informat pe Nicolae Ceau[
Page 45 and 46: Pornind de la în]elegerea realizat
Page 47 and 48: Apoi, sub aspectul introducerii în
Page 49 and 50: document 2005 1 (27) www.ceausesc
Page 51 and 52: Rom#neasc` [i Moldova, o mic` encic
Page 53 and 54: Groza, \n martie 1945, \n contextul
Page 55 and 56: adversarul de care, în principiu,
Page 57 and 58: L Rela]iile rom#no-franceze \n anii
Page 59 and 60: pare mai greu de surprins leg`tura
Page 61 and 62: mecanizate [i ale altor genuri de a
Page 63 and 64: In memoriam Aurelian Sacerdo]eanu R

format electronic

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?