format electronic

L
Rela]iile rom#no-franceze \n anii ’20
ucrarea Mariei Georgescu –
România, Fran]a [i securitatea
european` în anii ’20 – este
rezultatul unui studiu realizat cu migal`
[i r`bdare, de-a lungul mai multor ani,
rela]iile româno-franceze desf`[urate
pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al
XX-lea, fiind un domeniu predilect al
autoarei.
Ar fi interesant` o trecere în revist`
a acestor preocup`ri: „O colaborare
rodnic` [i o prietenie sincer`: generalii
H.M. Berthelot [i Radu Rosetti“ – 1997,
„Les relations militares francoroumaines
dans les années vingt“ –
2001, „Cade]i români la Saint Cyr“ –
2001, „Fran]a [i România în sistemul
de securitate colectiv` european` în
anii ’20“ – 2002, precum [i studiul
redactat împreun` cu Cristophe Midan
„Un exemple de cooperation bilaterale.
Les attachés militaires français en
Roumanie et roumaines en France“ –
2003.
În demersul s`u [tiin]ific, autoarea a
plecat de la o multitudine de lucr`ri
ap`rute pe aceast` tem`, pe care le-a
completat în mod fericit cu documente
inedite sau edite depistate în Arhiva
Ministerului de Externe, Arhivele
Na]ionale Istorice Centrale [i nu în
ultimul rând, în Arhivele Militare
Române.
Principalele teme analizate sunt:
România [i Fran]a în sistemul de
securitate colectiv`; revizionismul –
principala surs` de insecuritate;
dimensiunea diplomatic` a securit`]ii.
Tratatul de prietenie româno-francez;
dimensiunea militar` a securit`]ii;
cooperarea militar` româno-francez`.
Rela]iile româno-franceze sunt
abordate, atât din prisma demersurilor
politico-diplomatice, cât [i din cea a
dimensiunii militare, mai pu]in abordat`
de al]i istorici. Aceast` noutate a lucr`rii
este dat` [i de forma]ia de istoric
militar a autoarei.
Schimbarea tipului de politic`, de la
echilibrul for]elor la securitatea
colectiv`, constituirea a doi poli de
putere între statele democrate [i statele
totalitare – sovietic [i fasciste, ne face
de multe ori s` ne gândim c` R`zboiul
rece a început o dat` cu semnarea
tratatelor de pace care au încheiat
prima conflagra]ie mondial`.
Într-o lume care nu mai sem`na cu
cea de la începutul secolului, era
fireasc` dorin]a noilor state na]ionale
de a-[i defini identitatea prin stabilirea
unor noi alian]e, de a se identifica prin
document 2005 1 (27)
participarea la noile realit`]i definite prin
concepte noi, ca sisteme de garan]ii,
arbitraj, securitate [i dezarmare.
Autoarea subliniaz` similitudinea
Fran]ei [i României în ac]iunile privind
consolidarea p`cii, în aderarea la
principiile securit`]ii colective, în cadrul
Societ`]ii Na]iunilor, în crearea unor
sisteme de alian]e defensive. Cele
Maria GEORGESCU,
România, Fran]a [i securitatea
european` în anii ’20.
Speran]e [i iluzii,
Bucure[ti, Editura Militar`, 2004.
dou` state au abordat diferit principalul
factor de destabilizare european:
pentru Fran]a acesta era Germania, iar
pentru România – Rusia sovietic`.
R`scrucea anului 1940, pentru cele
doua state a fost determinat` de:
echilibrul instituit prin sistemul de la
Versailles se datora prea mult politicii
americane pentru a putea d`inui atunci
când S.U.A. s-a retras din aplicarea lui;
izola]ionismul promovat de
Departamentul de Stat [i disensiunile
franco-engleze în organizarea p`cii [i
securit`]ii europene; incompatibilitatea
intereselor na]ionale ale marilor puteri
înving`toare; subestimarea intereselor
de securitate ale alia]ilor mai mici; lipsa
de solidaritate în frontul comun al
statelor central [i sud-est europene sub
egida Parisului în ac]iunea de ap`rare
a frontierelor trasate de tratatele de
pace; subestimarea pericolului
reînarm`rii [i consolid`rii Germaniei [i
Uniunii Sovietice; izolarea na]iunilor
europene, începând cu criza mondial`
declan[at` în 1929, cu scopul de a
încerca s`-[i rezolve dificult`]ile prin
mijloace proprii.
Este subliniat` lipsa de consisten]`
a conceptului de „securitate colectiv`“,
acesta generând alte tipuri de
aranjamente de securitate decât cele
prev`zute de Societatea Na]iunilor [i
anume alian]e de tip regional.
Documentele diplomatice oficiale nu
defineau poten]ialul sau poten]ialii
agresori, ceea ce determina
imposibilitatea întocmirii unor planuri
militare viabile.
Sistemul de alian]e conceput de
Fran]a [i România bazat pe
recenzii
dezvoltarea ampl` a raporturilor
bilaterale [i multilaterale s-a dovedit
inoperabil în anul 1939.
Autoarea subliniaz`: „|ncrederea
României în Societatea Na]iunilor [i în
sistemul alian]elor încheiate sub
obl`duirea acestui for interna]ional
pentru împiedicarea agresiunii a fost
exagerat`; la fel [i subestimarea for]ei
politico-militare franceze [i a sprijinului
militar care ar fi putut veni dinspre
marea aliat`, cum a fost perceput` în
continuare [i f`r` temei Fran]a“.
Deosebit de interesant` este
analiza raporturilor în plan militar
stabilit` între cele dou` state. Sprijinul
deosebit acordat în reforma armatei
române de Misiunea Militar` Francez`,
în anii primei conflagra]ii mondiale, a
determinat preluarea doctrinei [i a
regulamentelor militare, precum [i
adoptarea modului de instruc]ie a
cadrelor militare.
În perioada interbelic`, Fran]a s-a
situat pe primul loc în domeniile
achizi]iilor de armament [i tehnic` de
lupt`, fiind principalul furnizor al
Aeronauticii. Este subliniat` lipsa de
consecven]` politic`, atât a Fran]ei de
a avea un aliat puternic în România,
cât [i al acestei din urm` de a înt`ri
capacitatea de lupt`, profitând de
deschiderea economico-financiar`
oferit` de Fran]a.
Lucrarea se recomand` ca surs`
bibliografic` serioas`, ca o lectur`
obligatorie pentru cei interesa]i de
rela]iile stabilite între Fran]a [i România
în secolul al XX-lea [i nu numai.
Lumini]a GIURGIU
57