format electronic

interviu
Mare[alul sovietic Viktor Kulikov, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale
Tratatului de la Var[ovia, \mpreun` cu generalul Constantin Olteanu, ministrul rom#n al
Ap`r`rii Na]ionale [i generalul de armat` Dobri Djurov, ministrul bulgar al Ap`r`rii,
cu prilejul unei aplica]ii pe hart` (Neptun, martie 1981).
i-a prilejuit lui Iuri Andropov o remarc`
ironic` la adresa lui Ceau[escu: „Ei, dac`
tovar`[ii rom#ni nu au aprobarea
Comitetului Politic Executiv…!“
— Cum s-a ajuns la elaborarea directivei
comandantului suprem al armatei
rom#ne, alta dec#t directiva comandantului
suprem al Pactului de la Var[ovia?
— Una dintre cele mai importante
probleme \n cadrul Tratatului a fost modul
\n care se g#ndea [i se realiza conducerea
procesului de preg`tire a for]elor
armate la pace. |n Statutul For]elor
Armate Unite, la pace, se prevedea dreptul
comandantului-[ef al Tratatului (sau
suprem, dar la noi i s-a spus comandant-
[ef pentru a-l deosebi de comandantul
suprem al armatei rom#ne, Nicolae
Ceau[escu) de a da ordine [i directive,
prin intermediul comandamentelor
na]ionale, pentru a nu p`rea ca o imixtiune.
Comandantul-[ef emitea o directiv`
anual` \n care erau cuprinse obiectivele
care trebuiau \ndeplinite \ntr-un an de
instruc]ie [i nu erau doar chestiuni generale,
existau referiri precise [i la categorii
de for]e sau diverse arme. Multe dintre
aceste prevederi erau valabile. De altfel,
directiva comandantului suprem al
Pactului avea \n vedere trupele incluse \n
Protocol, dar ru[ii doreau o uniformizare
la nivelul armatelor Tratatului de la
Var[ovia [i o mai bun` integrare a acestor
for]e. C#nd am fost, \n 1982, la Praga,
ministrul cehoslovac al Ap`r`rii, generalul
Martin Dzur, mi-a ar`tat \n cabinetul lui un
42
telefon direct cu comandantul suprem al
For]elor Armate Unite. Toate armatele, cu
excep]ia armatei rom#ne, raportau zilnic,
a[a cum face orice ofi]er de serviciu
dintr-o unitate, dac` totul este \n regul`.
Aveam [i noi aceast` leg`tur`, dar la
telefonul nostru r`spundea un aghiotant
care \l chema direct pe translator pentru a
dialoga cu ru[ii!
Toate armatele raportau c` au
\ndeplinit directiva comandantului suprem
al Tratatului, doar noi raportam c` am
\ndeplinit ordinele [i directivele comandamentului
na]ional. Pentru a ne pune de
acord cu aceast` formulare, i-am propus
lui Nicolae Ceau[escu s` elabor`m o
directiv` a comandantului suprem pe
care s` o semneze el. A fost de acord, iar
instruc]ia \n armata rom#n` s-a
desf`[urat pe baza directivelor comandantului
suprem al armatei rom#ne. Am
vorbit cu mare[alul Viktor Kulikov [i i-am
explicat c` nu se poate face instruc]ie
dup` dou` directive. Dup` noi, ungurii au
\nceput [i ei s` raporteze c` aplic`
ordinele comandamentului na]ional.
Directiva comandantului suprem al
Pactului avea un suport juridic, dar depindea
de obiectivele [i scopul ei, de cum
era aplicat` [i, din punct de vedere
politic, nu era corect ca o armat`
na]ional`, care era subordonat` comandamentului
na]ional, s` se preg`teasc`
dup` directivele mare[alului Kulikov.
De altfel, o doctrin` a Tratatului s-a
adoptat abia \n 1987, pentru c` p#n`
atunci a fost \n vigoare cea sovietic`.
|ns` aceast` doctrin` era una eminamente
politic` [i doar noi am ad`ugat
unele elemente militare, care au fost
acceptate de ru[i probabil de teama ca
Nicolae Ceau[escu s` nu blocheze
adoptarea ei. |ns` aceast` doctrin`, elaborat`
tardiv, n-a avut nici un fel de valoare
practic`.
Rom#nia s-a opus [i la alte ini]iative
ale sovieticilor. |n noiembrie 1978,
Nicolae Ceau[escu a p`r`sit [edin]a
Comitetului Politic Consultativ al Tratatului
de la Var[ovia c#nd s-a solicitat sporirea
cheltuielilor militare [i numirea, \n caz de
r`zboi, a comandantului suprem al
armatei sovietice, care era Leonid I.
Brejnev, \n calitate [i de comandant
suprem al For]elor Armate Unite ale
Pactului. {efii de state din celelalte ]`ri
din Alian]` urmau s` fie, a[adar, loc]iitorii
comandantului suprem, iar organismul de
lucru al acestuia urma s` fie Statul Major
General al armatei sovietice. Pe documentul
final, din aprilie 1980, nu apare
semn`tura lui Nicolae Ceau[escu [i,
astfel, decizia n-a putut fi aplicat`. Mai
mult, Rom#nia nici nu a fost informat`.
De asemenea, \ntre mai multe prevederi
ale Statutului la r`zboi, care veneau \n
contradic]ie cu principiul suveranit`]ii,
document sus]inut de URSS [i ceilal]i
participan]i la Tratat, Nicolae Ceau[escu
nu a acceptat nici pe aceea ca, \n caz de
r`zboi, s` nu se ]in` seama de grani]ele
alia]ilor [i trecerea trupelor prin teritoriile
na]ionale s` se fac` f`r` aprob`rile prealabile
ale guvernelor acestor ]`ri.
Un incident interesant a avut loc, din
aceast` perspectiv`, \n cazul unei
aplica]ii cu trupe \n Bulgaria, \n 1982.
1 (27) 2005 document